Arezanul viilor, ceremonial bahic
În unele așezări din sudul României se desfășura, la început de februarie, un ceremonial bahic de origine tracică, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor. Dimineața, bărbații mergeau la plantațiile de viță-de-vie, de obicei în săniile trase de cai. Înainte de plecarea din sat se striga: „Hai să mergem la Gurbanu!” Ajunși în câmp, fiecare proprietar tăia de la vița sa câteva corzi cu care se încingea peste piept și își făcea cununiță pe cap și cingătoare la brâu. Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin îngropată toamna și se întâlneau cu toții în jurul focului aprins pe o înălțime. Acolo, în jurul flăcărilor, se mânca, se bea, se juca, se sărea peste foc și se stropea vin peste jărăgaiul încins. Seara, bărbații se întorceau în sat cu făclii aprinse în mână și continuau petrecerea pe grupe de familii. După numele obiceiului, este posibil să se fi jertfit acolo, în vechime, un animal, o oaie sau un berbec, din care se ospătau apoi participanții.
Haralambie, patron al ciumei
Haralambie, sfântul mucenic prăznuit de Biserica ortodoxă în ziua de 10 februarie, este considerat un mare apărător împotriva bolilor. El le-ar ține legate în lanț ca să le sloboade când oamenii îi nesocotesc puterea. Ca personaj profan, Haralambie ar fi fost păstor, motiv pentru care a fost ales patron al animalelor domestice. În această calitate, el apără oamenii și vitele de îmbolnăvire, dar și de fiarele pădurii. Pentru a-i câștiga bunăvoința, în ziua lui se ajuna (se ținea post), se împărțeau pomeni, se stropeau vitele și pomii fructiferi cu agheasmă, se făceau farmece și vrăji, erau interzise activitățile casnice legate de prelucrarea lânii și pieilor de animale.
Credințe despre Haralambie au fost consemnate în Bucovina, Maramureș, Moldova, Muntenia.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
(Etnolog Marcel Lutic – „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată”)
