Cum se scrie un roman răvășitor, cu personaje puternic conturate, vii, care respiră pagină cu pagină? Cum se citește un roman cu o încărcătură deosebită, pe un fundal istoric delicat, pe vremea când revolta, trădarea, confuzia despărțeau oamenii pe două maluri ale urii?
Prin Exodul mieilor, Irina Georgescu Groza se poziționează la aceeași masă cu marii autori ai României din toate timpurile și o face cu atâta naturalețe, delicatețe și siguranță, de parcă ți se face o vrajă cu care te învelești de la primul cuvânt până la ultimul.
Acțiunea romanului de un dinamism uluitor este plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când România este forțată să cedeze o parte din Transilvania Ungariei, atunci când atrocitățile comise de hortyști nu au împiedicat nici lupta pentru viață, nici ițirea iubirii, nici regăsirea omeniei în ochiul furtunii.
Sunt personaje cu care te identifici de la început, dar și pe care le ții în podul palmei și le vrei protejate precum Dominica, Romi și Miculuș, cei trei țărani români din satul Treznea, de la Nord de Cluj-Napoca. Sunt planuri ficționale, care împodobesc construcția romanului și fascinează prin atmosfera apocaliptică cu miros acru de sânge și de moarte, cu glasuri disperate ce se cheamă în întunericul pământului, precum Subtărâmul, o rețea de tuneluri ce se întinde pe o mare parte a Transilvaniei, prin care românii își caută scăparea. Sunt momente de tandrețe, de compasiune între necunoscuți, sunt scene de o simplitate dezarmantă, de o frumusețe crudă.
Toate acestea fac din Exodul mieilor o lectură compulsivă, scrisă într-un mod pătrunzător, intuitiv, strălucit.
„Două țărănci vorbesc că le e teamă de întuneric. Una dintre ele îi zice celeilalte că a auzit că în Subtărâm trăiesc pruncii diavolului, care nu ies niciodată la lumină, iar cealaltă își înăbușă un strigăt. Se țin de mână și merg legănat, șoptesc una alteia ba de tunel, că nu-i rezistent și-o să-i îngroape, ba că are capătul în Ungaria și-or să le aștepte soldații la ieșire. Își fac cruce și se vaită.”
O carte cu o miză istorică puternică, în care oamenii mărunți ne arată însemnătatea cuvintelor mari: eroism, loialitate, iubire, onoare, trecând prin momente groaznice, dezumanizante și emoționante. Exodul mieilor ne vorbește în același timp despre spaimă dar și despre izbândă personală, despre panică dar și despre dragoste de semeni, despre solidaritate și curaj în momentele cele mai nevralgice ale istoriei unei țări care supurează.
Romanul Exodul mieilor s-a aflat pe lista scurtă a Premiilor Uniunii Europene pentru literatură, ediția 2022, din partea României, și a primit Premiul Cartea Discretă a Anului 2021, acordat de Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor (ARCCA). A fost publicat în 2021 la Editura Nemira.
Autor articol: Suzănica TĂNASE
