Pastila de cultură

CRONICA DE CARTE –  Fotografia ca punte de legătură

Zilele trecute am încheiat o lectură care m-a surprins prin firescul cu care captează încă de la început. Povestirile din volumul „Fără poză de profil“, scrise de Anca Vianu cu o mână sigură, de expertă, te forțează în mod direct să îți confrunți propriile temeri și drame trecând, fără stridențe de orice fel, prin copilărie, adolescență și maturitate.

Scriitoarea ne pune însă capcane la orice pas, astfel că tot ce ni se pare la început firesc și familiar devine foarte repede un mister, ca o pânză de păianjen cu care ne legăm la ochi. Drumul devine nesigur, pe alocuri fantastic, suprarealist și plin de mister. M-am prins întrebându-mă, nu o singură dată, cum reușește Anca Vieru să țeasă firul narativ al povestirii astfel încât să rămâi atât de agățat la final încât să dorești tu, ca cititor, să continui povestirea în gând.

Întâmplări bizare, momente lăsate special neclarificate fac din acest volum o mică bijuterie literară în care orice cititor se poate regăsi și chiar empatiza cu personajele preferate.

Scriitoarea Anca Vieru devine pe nesimțite o voce inconfundabilă și îți dai seama pe parcursul călătoriei că trăiești o aventură spre un Vrăjitor din Oz, iar drumul cel galben, puntea de legătură, devine chiar fotografia, căci toate povestirile din volum au un personaj secundar. Fotografia.

Stau cu ochii închiși, dar nu reușesc să adorm și aud fără să vreau cum femeia cu coc o descoase pe tipa însărcinată, discuția lor e dezlânată și se întrerupe de fiecare dată când copilul întreabă ceva.

– Ia uite, strigă la un moment dat copilul și mă trezește din reverie. Ce chestie tare! Pepeni pătrați!

Toate capetele se întorc spre el și spre imaginea de pe tabletă, indicată de degetul lui. Chiar și directoarea se uită. Danezul (sau suedezul) ridică ochii fără să înțeleagă. Într-adevăr, pe ecran e o poză cu un șir de pepeni verzi în formă de cuburi.

Mama îi ia tableta și citește: „Fermierii japonezi au creat un sortiment de pepene-verde ale cărui fructe nu au formă sferică, obișnuită, ci cubică. Pentru a-i obține, pepenii mici, sferici sunt introduși într-o cutie pătrată, mai mare, din sticlă sau plexiglas transparent și, pe măsură ce cresc, iau forma cutiei în care se dezvoltă“.

– Ce aiureală! zice tipa cu coc.

– De ce? intervine directoarea. Este vorba de optimizarea spațiului, clar. Mai puțin spațiu pentru depozitare și pentru transport. Mi se pare o idee foarte bună.

– Avem și noi ceva similar, se aude vocea cântată a tipei cu blugi albi. Sticlele de țuică, alea cu pere înăuntru. Sunt făcute tot așa, se pune para micuță înăuntru și e lăsată să crească. Au un succes nemaipomenit afară.

– E altceva, zice directoarea și se strâmbă puțin. Aici e vorba de spațiu. De felul cum ne raportăm la spațiu.

Nimeni n-o contrazice. Copilul ia tableta din mâna mamei și continuă să se uite la pozele cu pepeni în formă de cub.

– Ia uite, zice fata cu ochii la tableta copilului și fața îi e toată un zâmbet. Un pepene în formă de inimă!

– Aici n-o să-mi mai spuneți că e vorba de spațiu, se repede femeia cu coc la directoare. O aiureală, ce mai!

Dar directoarea stă cu ochii închiși, ca un semn că nu mai este interesată de discuție.

– De fapt, zice și tânărul, încet și fără să se uite la cineva anume, asta suntem noi toți. Niște pepeni puși în cuburi de plexiglas puțin mai mari, atât cât să ne lase iluzia libertății. Și să nu realizăm cum treptat se strânge totul în jurul nostru și pierdem și bruma de libertate pe care o aveam.

De ce fără poză de profil și cum reușește scriitoarea Anca Vieru să surprindă prin emoții precise, pe alocuri tăioase, vă las pe voi să descoperiți secretul acestui puzzle.

ANCA VIERU este absolventă de politehnică și are un masterat în comunicare. A publicat în volumele colective Moș Crăciun & co. (Editura Art, 2013) și Ficțiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect colectiv inițiat de Florin Piersic jr. În anul 2015 i-a fost publicat la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei „Observator cultural“ și reeditat în 2018 în colecția Top10+. A mai publicat proză scurtă în revistele „iocan“ și „Familia“. În anul 2016 a participat la festivalul de literatură Lofest – Orașul și literatura organizat la București. În 2018 a apărut, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic.

Volumul de povestiri „Fără poză de profil“ a apărut anul acesta, la Editura Polirom.

Autor articol: Suzănica TĂNASE