Contextul înființării Ansamblului folcloric „Floricică de la Munte“
Pe la mijlocul anului 1971, pe adresa forurilor politice conducătoare ale județului Neamț a ajuns invitaţia de a participa la un mare festival internaţional de folclor din Polonia, la Zakopane, un oraş de munte, asemănător municipiului Piatra-Neamţ. Invitaţia venise la Bucureşti, iar Capitala, la rândul ei, alegea ca reprezentarea românească să fie făcută de un grup de artişti din judeţul Neamţ.
Cum în domeniul folclorului, în Neamţ, la începutul anului 1971, exista un ansamblu de dansuri la U.F.S. Săvineşti (Uzina de Fibre Sintetice), grup care plecase la un alt festival peste hotare, se punea problema înființării unui alt ansamblu.
În numărul din 11 august 1971, cotidianul „Ceahlăul“ publica pe prima pagină: „Ia fiinţă ANSAMBLUL FOLCLORIC AL JUDEŢULUI NEAMŢ“. Titlului îi urma un interviu realizat de tânărul jurnalist Cristian Livescu cu George Bararu, directorul de atunci al Casei Judeţene a Creaţiei Populare. Acesta aducea la cunoştinţa opiniei publice că „ansamblul a fost format prin alăturarea unor formaţii şi solişti cu un repertoriu autentic, care să reprezinte cum se cuvine această zonă etnografică deosebit de bogată“. Enumerarea îi cuprindea pe membrii formaţiei de dansuri şi de fluieraşi din Borca, grupul vocal feminin de la Pipirig, alături de soliştii Ileana Peşte (Horia) şi Constantin Niţă (Doljeşti). Orchestra era formată dintr-o vioară, şase fluiere, o cobză, ocarină şi ţambal. Din păcate, numele instrumentiştilor nu au fost pomenite în materialul amintit.
De reținut că în alegerea denumirii noului grup folcloric, directorul George Bararu a fost inspirat de cântecul „Floricica“, ce era des cântat pe Valea Muntelui.
Primul drum al Ansamblului, primele spectacole şi primele succese
În perioada 5-12 septembrie 1971, abia înfiinţat, Ansamblul „Floricică de la Munte“ – grupul folcloric reprezentativ atunci pentru judeţul Neamţ, pleca la Zakopane, Polonia, fiind invitat la Festivalul folcloric al zonelor de munte. Evoluţia nemţenilor la acest eveniment avea să constituie, de fapt, primul spectacol cu public al noului ansamblu. Grupul cucerea nu doar inimile gazdelor, ci şi aprecierile unanime ale juriului, fiind distins cu Marele Premiu şi Trofeul „Toporaşul de Aur“.
A mai existat un element foarte important care a avut succes în Polonia: costumele populare ale membrilor ansamblului, riguros alese şi verificate înainte de plecare, ce respectau nota de autenticitate impusă programului artistic.
Edificator în acest sens este discursul lui George Bararu, care, alături de colaboratorii săi, era conştient de răspunderea asumată: „Am insistat asupra notei de autenticitate a fiecărui element muzical sau coregrafic şi, în spiritul acestei intenţii, a trebuit să renunţăm la cooptarea în ansamblu a artiştilor amatori influenţaţi de melodii populare de circulaţie sau de desene coregrafice ale ansamblurilor stilizate. De asemenea, am renunţat la orice fel de aranjament scenic. Dorim să oferim publicului o serie de cântece şi dansuri foarte vechi, aproape necunoscute, şi interpretate în armonia moldovenească, deloc alterată de elemente străine“.
Experiența din Polonia, de la Zakopane, era doar începutul. Anii care au urmat aveau să confirme munca riguroasă depusă în domeniul artei folclorice din județul Neamț. Despre acest fapt vom face referire în episoadele viitoare.
Autor articol: Valentin ANDREI
