2.500 de ani de istorie a iubirii sunt magistral conspectați de Simon May, profesor de filosofie britanic, cu o capacitate rară de a sintetiza un domeniu atât de complex.
Iubirea occidentală este un manifest al istoriei credințelor și aspirațiilor noastre cele mai profunde, iar May arată cum idealul nostru despre dragoste s-a dezvoltat din origini ebraice și grecești, fiind apoi infuzată de valorile creștine, pentru ca modernitatea prin laicizarea societății să transforme sintagma „Dumnezeu este dragoste“ în „Dragostea este Dumnezeu“.
„Iubirea este fascinația pe care o simțim față de oameni și lucruri care trezesc în noi speranța că astfel am găsit un temei durabil pentru viața noastră.“
Înrădăcinarea ontologică, sentimentul de acasă – iată definiția căutării pe care o numim dragoste.
Conceptul de dragoste este o moștenire culturală care s-a metamorfozat în timp odată cu schimbările societății – de la creștinism la romantism, la paradoxul revoluției sexuale și feminism. Cartea prezintă influențele și analizele majore: Biblia, Platon, Aristotel, Lucretius și Ovidiu, trubadurii, Spinoza, Rousseau, Schegel și Novalis, Schopenhauer, Nietzsche, Freud și Proust.
Scriitorul prezintă filmul complet al iubirii cu idealizările, iluziile, proiecțiile precum și corecțiile ce trebuie aduse iubirii și ajută enorm cititorul în a-și epura așteptările nerealiste, cum ar fi: dragostea e necondiționată, în dragoste nu există conflict, dragostea învinge răul, dragostea e soluția și vindecarea supremă.
Nu este o carte ușoară, dar este una vitală. Esențială. Unică. La sfârșitul ei vei fi cu siguranță un om nou, lucid și asumat, liber să iubească corect și funcțional. Este una din cărțile pe care le cumpăr în multe exemplare pentru a le face cadou și mereu insist și-mi bat la cap prietenii să o citească, amintindu-le ce a spus Socrate: „Sfatul meu este să te căsătorești. Dacă vei avea noroc, vei fi fericit. Dacă nu, vei deveni filosof.“
Autor articol: Sofia DUMITRIU
