Dacă anul acesta n-ați ajuns la Cannes într-un voiaj în timp și spațiu pe splendida Coazetă și vreti să vă lasați încântați, mergeți la cinema. Lăsați-vă „adoptați” de o familie ca-n filme. Conacul “Downton Abbey” are un secret de împărtășit! Cine n-are o octogenară în preajmă, trebuie neapărat să-și „cumpere” una, și dacă se poate, ea să fie dotată cu ironia fină și farmecul lui Dame Maggie Smith (că doar, în realitate, actrița a fost înnobilată de Regina Elisabeta a II-a, a Marii Britanii).
Moștenirea unei vile de vis, în Sudul Franței, trezește multe semne de întrebare, plus un drum pentru a vedea despre ce este vorba. Acolo, avem o văduvă arțăgoasă, un rol ideal pentru Nathalie Baye (fosta soție a lui Johnny Hallyday).
Mai avem o aventură: cea a celei de-a șaptea arte, în plină era hollywoodiană, la granița dintre mut și sonor (că tot se împlinesc 70 de ani de la premiera extraordinarului muzical „Cântând în ploaie”al lui Gene Kelly și Stanley Donnen).
Mai avem un regizor, care-i face curte lui Mary (pentru cine știe serialul), o vedetă cu mii de fițe, și cu zero talent, dar un orgoliu cât casa. Plus personalul, parcă mai simpatic ca niciodată, și un pic de political correctness, că nu se poate fără.
Personajul feminin cel mai atașant din „After Life” al lui Ricky Gervais: Penelope Wilton (ruda săracă acceptată de aristocrați) este impecabilă ca reprezentantă a generației sale, mai împăciuitoare ca oricând.
Mai avem un Julian Fellowes, care e un scenarist și un dialoghist excepțional. Până și numele casei moștenite (o să descoperiți de cine și de ce) duce cu gândul la locul de întâlnire al lui Yves Montand (că tot se deschide Festivalul, aflat la ediția a 75-a, cu o peliculă semnată de ultrapremiatul Michel Hazanavicius, pentru „The Artist”), care s-a chemat inițial „Z”, făcând cu ochiul filmului lui Costa-Gavras.
Avem și o Marigold, ca Hotelul unde venerabila doamnă a jucat cu buna sa prietenă de un leat: Judi Dench…
Avem și un script ca o plimbare pe Coasta de Azur, cu lume bună (apusă în mare parte), cu referiri la Zelda și Scott Fitzgerald, cu muzică de jazz și o eleganță infinită, chiar și în conflicte! Ideal pentru a învăța bunele maniere în mai puțin de două ore, cu condiția să nu fie uitate prea repede.
Nu ratați ocazia unei întâlniri dulci, fără a fi siropoasă, așa cum rare ori se mai întâmplă în mai mult decît centenara Artă, care cade de multe ori pradă urâtului!
Autor articol: Irina-Margareta NISTOR
