Din start s-au prins că „Barbie” va avea mai mult public, majoritar feminin, firește, nu copii, deși semi-adolescentele au fost înnebunite și au golit magazinele de toate accesoriile și țoalele în culoarea vieții în roz. Sigur că regizoarea, care e și actriță la bază și scenaristă – G. Gerwin – și-a făcut mâna cu „Fiicele doctorului March”, pe care a îndrăznit s-o ecranizeze pentru a șaptea oară de-a lungul istoriei și să funcționeze, bazându-se și pe actrițe cu milioane de fani, ca Saoirise Ronan (Brooklyn), Florence Pugh (Dune), ori Emma Watson (Harry Potter), fără a uita de Meryl Streep sau fermecătorul Timothee Chalamet (care și rimează, ca nume!)
Tripleta „Greta, Margot, Barbie” a făcut minuni, lumea mergând din curiozitate mai întâi sau din nostalgie, până încasările au trecut de un miliard, nemaivăzut pentru o cineastă, deși remarca asta mi se pare extrem de politically incorrect, o discriminare, ce mai!
Ken a fost cel mai luat peste picior și nu i-a ieșit patriarhatul (tradus, printr-o calchiere caraghioasă, cu Patriarhie…)
Păpușa adultă perfectă devine de toate felurile și culorile și trăiește o dramă când nu mai poate purta pantofi cu toc cui, că o paște un platfus. Ironiile sunt acerbe, dar decorurile sunt pastelate și cu un fel de final fericit, ca să fie toată lumea mulțumită că a tras cu ochiul în lumea păpușilor, care au de toate și tot sunt depresive, ca-n viață!
Și Oppenheimer? Filmat impecabil, conceput de genialul Nolan, care a făcut un casting de Oscar cu Cillian Murphy, irlandezul din Peaky Blinders, care a creat senzație și un gen imitabil, și Robert Downey Jr. (cândva Chaplin în bioptic) și din nou Florence Pugh, care a prins ambele trenuri de lux, la concurență cu Emily Blunt (din „Diavolul se îmbracă de la Prada”, unde acum ea e personajul negativ, greu de suportat, dar de un talent incontestabil).
Un film care presupune un mic efort de inteligență și cultură/lectură, despre Bomba de la Hiroshima, despre un altfel de consecințe, despre istoria care se repetă și un Einstein neașteptat.
De văzut realmente la pachet cele două pelicule în mare vogă, care au creat cozi interminabile și au readus public în sălile de cinema!
Jos pălăria! Cea de-a șaptea artă a trecut de perioada de refacere, cât să intre în greve, că i s-a urât repede cu binele.
Autor articol: Irina-Margareta NISTOR
