Lansat în 1974, filmul „Frații Jderi“, regizat de Mircea Drăgan, este inclus de obicei în „epopeea națională“, o direcție esențială a cinematografiei românești din anii ’60-’80. Însă, spre deosebire de majoritatea producțiilor acestei „epopei“, care au scenarii originale, „Frații Jderi“ constituie o adaptare după Mihail Sadoveanu, ca și un film anterior al lui Drăgan, „Neamul Șoimăreștilor“ (1965).
Sadoveanu, de la a cărui moarte s-au împlinit recent șase decenii, a lăsat în urmă o operă literară inegalabilă. Prozele sale meșteșugite i-au inspirat și pe cineaști, rezultând zece lungmetraje de-a lungul a tot șase decenii, de la „Venea o moară pe Siret“ (1929), al regizorului german Martin Berger, până la „Noiembrie, ultimul bal“ (1989), de Dan Pița. Astfel, Sadoveanu este al doilea cel mai ecranizat scriitor român, la mică distanță de I.L. Caragiale.
„Frații Jderi“ se numără printre cele mai populare adaptări după prozatorul originar din Pașcani, cu aproape 6 milioane de bilete vândute în cinematografe. În pofida titlului, filmul reprezintă o ecranizare doar a primului roman din trilogia sadoveniană cu același nume – „Ucenicia lui Ionuț“, publicat în 1935. Pentru a fi cât mai fidel spiritului operei inspiratoare, regizorul a colaborat la scenariu cu Profira Sadoveanu, fiica scriitorului, și Constantin Mitru, cumnatul și secretarul personal al acestuia.
„Povestirea cinematografică“ a lui Drăgan se deschide – la fel ca și narațiunea din carte – pe 21 mai 1469, de Sfânta Înălțare, la Mănăstirea Neamț. Atunci, Ștefan cel Mare, ajuns în al doisprezecelea an de domnie, participă la slujba din biserica ctitorită de el și se adresează poporului. Gloriosul voievod (interpretat de Gheorghe Cozorici, care avea să-și reia rolul în următorul film al lui Drăgan, „Ștefan cel Mare – Vaslui 1475“) îl prezintă mulțimii pe Alexăndrel Vodă (Ștefan Velniciuc), urmașul său la tron. Beizadeaua îl primește drept om de încredere pe Ionuț (Sebastian Papaiani), fiul mezin al comisului Manole Jder (Geo Barton); frații acestuia mai mari sunt Simion (Iurie Darie), însărcinat cu herghelia domnească, Nicoară, devenit ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), negustorul Damian (George Motoi) și vistiernicul Cristea (Florin Piersic), singurul care și-a pus pirostriile.
Filmul are și o intrigă erotică: Ionuț se îndrăgostește de jupânița după care i se aprinseseră călcâiele și lui Alexăndrel, iar iubirea îi este împărtășită (în taină, desigur). Însă accentul este pus, evident, pe faptele eroice ale domnitorului și ale oștenilor săi credincioși, cu Jderii la loc de cinste, acestea culminând cu bătălia împotriva tătarilor cotropitori, filmată cu impresionante desfășurări de forțe.
Geo Barton și George Motoi
Autor articol: Mihai Fulger
