„We’ll always have Paris“, e una dintre cele mai cunoscute replici cinematografice pe care o spune, spre finalul filmului Casablanca, de acum 80 de ani, cinicul Rick pentru Ilsa, iubirea fulgerătoare din Orașul Luminilor (încă), în ajun de invadarea capitalei de către naziști!
Ea rămâne valabilă, în alt context, și pentru cele două pelicule cu Mrs. Harris goes to Paris, (și rimează), cu sau fără „H“, pentru că locuitorii Hexagonului nu pot pronunța consoana buclucașă nici pentru Hitler!
Primul e o producție de acum 30 de ani, care se poate vedea, legal, pe YouTube, și în care joacă recent stinsa Dame Angela Lansbury (Jessica din serialul longeviv Verdict crimă), irlandeza-britanico-americancă înnobilată de Regina Elisabeta a II-a, care a trăit cu câteva luni mai mult decât Maiestatea Sa, până la 97 de ani fără 5 zile! Partener, pe ecran, i-a fost fermecătorul Omar Sharif (Doctor Jivago la David Lean) și a luat-o de sus, în scenariu, Dame Diana Rigg (cândva Emma Peel, din Răzbunătorii). Povestea este una înduioșătoare și cu îndemnul de a nu renunța la vise, indiferent cât de absurde sau nebunești ar fi.
Pe scurt, o văduvă englezoaică săracă, al cărei bărbat aviator și pasionat de flori moare în război, ține cu orice chip să-și cumpere o rochie Dior. Pentru asta trudește din greu, mai ales că trebuie să ia și avionul (unde încă se putea fuma! Firește, nu ea!).
Din când în când, mai are și noroc. Întrebarea e unde ar putea-o purta! Ada Harris va face mult bine în destinul altora și asta ne topește.
În varianta de acum, de văzut la cinema, protagonista este Lesley Manville (care joacă și în Firul Fantomă, dar și aici țese cu talent, și nu doar întâlniri de tip serendipity…). Lambert Wilson e bogătașul care cumpără și oferă brațe de trandafiri, dar și umilește. Isabelle Huppert e afurisită și snoabă, iar Anna Chancellor e nesuferita al cărei bărbat bogat e Regele Gunoaielor, urât de întreg Parisul, asaltat de greviști și de mirosuri pestilențiale. Totul se petrece în anii ’50, mai precis, în 1957, când celebra Casă de Mode decide să scoată și parfumuri îmbătătoare pe piață, nu doar toalete ultra elegante, unicat, ca să nu dea faliment!
Melodia învăluitoare a lui Juliette Greco: „Nimic nu se uită“, o cursă de câini, aeroportul Le Bourget, înainte de Charles de Gaulle, Prințesa Margaret (în ambele), cărțile lui Sartre, o Vespa, o madelenă a lui Proust, șovăitorul admirativ Jason Isaacs și prietena de nădejde și de culoare, din remake, Ellen Thomas, completează o întâmplare de dorit oricui, măcar o dată!
Nu uitați să vă puneți ceva în gând, de adeverit, că acuși-acuși vin Sărbătorile!
Autor articol: Irina-Margareta NISTOR
