Pentru că e mare concurență între filmele românești și am mai lăsat-o cu înjurăturile explicite și inutile (o lene a scenariștilor), pentru a-i satisface pe cei mai slobozi la gură și a-i oripila pe pudici, a venit seria de pelicule cu iubire romantică și umor, ideale pentru un week-end cu dragoste: „Ramon“, cu Pavel Bartoș, strălucit condus de spaniolul Jesus del Cerro, și filmat magistral de Adrian Silișteanu, care ar trebui medaliat de Primăria Bucureștiului, pentru cu cât har și afecțiune a surprins capitala în imagini, aproape ireale! Știu: ochiul privitorului contează, și când mai e și făuritor de frumos, molipsește cinefilul!
Și apoi ironii despre perfecțiune și exagerări, inclusiv culinare, două patrupede adorabile, un cățel și o pisică, muzica învăluitoare a piteșteanului Smiley și jocul cuceritor al Andreei Vasile, cabina foto vintage și de neuitat, naivitatea idilei adorabile, taximetristul dubios, Elvira Deatcu, polițista în tablou cu Brad Pitt, și da, chiar îi stă bine, și o spargere precum cea din Occident, încă neelucidată de acum ceva vreme și neecranizată, miza fiind tot o operă de artă, ce-i drept îndoielnică, dar ademenitoare pentru snobi! Plus Selly inflencerul detectiv, pe care îl așteaptă o lovitură de teatru! Alexandru Ion e în anul lui de glorie, pe scenă și ecran, în rolul vărului de la oraș, disprețuitor cu ruda rurală!
Un happyending de Hollywood! Lăsăm altora monopolul apocalipselor!
Și vine și „The Perfect Escape“ al Cristinei Iacob sau jumătatea frățească din Jacob Bros, cu Bogdan Iancu protagonist în „Oh, Ramona“(2019) tot al ei, dar și copil minune în „Ho Ho Ho“ al lui Jesus, din 2009 („Singur acasă“ variantă dâmbovițeană)! Acum a crescut și în englezește, cu subtitrare, farmecă prin prezența sa de la cabana, măcar parțial eco, unde niște cupluri de generații și orientări diferite petrec o noapte de Anul Nou, mai aparte. Din 1946 nu s-a mai făcut nimic cu Revelionul, și atunci tot unul tandru pornind de la piesa lui Tudor Mușatescu
„Visul unei nopți de iarnă“. Acum, muzica e a lui Andrei Tudor și se mulează perfect! Iar cutia cu delicatese, eufemistic intitulate: Scară către Rai (în engleză „A Stairway to Heaven„/„Drumul spre stele“, un titlu cult, tot din 1946) zăpăcește într-o sarabandă strălucit animată de Alexandru Boncea (după spusele realizatoarei), dar și cu talentatul Sebatian Cosor, pe generic, ca mai apoi trezirea să fie cât se poate de înspăimântătoare, ca să nu mai existe un bis de substanțe, aproape interzise.
Nu ratați cele două premiere! Sunt antidepresive, mai ieftine, nu trebuie rețetă cu parafă și n-au nici efecte secundare nedorite! Încercați să decideți care v-a plăcut mai mult! Vizionare plăcută! Acum merge acest îndemn banal, care e racord, și nu ca la dramele omniprezente!
Autor articol: Irina-Margareta NISTOR
