Pastila de cultură

CRONICA DE FILM – Un bărbat pe nume Otto

Un bărbat pe nume Otto

Acum ceva vreme apărea romanul suedez „Un bărbat pe nume Ove“ (a se citi Uve), semnat de Fredrik Backman, tradus în românește de Andreea Caleman și apărut la Editura Art, în 2017.

Filmul original a rulat la Festivalul de Film și Istorii din Râșnov și la cel de Comedii Bucharest Best Comedy Film pe CinemaEst, la televizor, pelicula ajungând până pe lista foarte scurtă a nominalizărilor la Oscar pentru producții străine (altele decât cele made in USA). Cum succesul la public a fost colosal, Hollywood-ul s-a gândit la un remake, (căci lenea cinefilului de peste Ocean de a citi subtitluri e bine cunoscută), cu Tom Hanks genial ca protagonist, pe post de vecin ursuz, morocănos și ciufut (vorba Medeei Marinescu din franțuzescul: „Vă gasesc fermecător“/„ Je vous trove tres beau“, cu Michel Blanc), botezat cu un nume care începe tot cu O: Otto!

Subiectul poate deveni lesne unul general valabil, așa cum bine sublinia Excelența Sa Doamna Ambasador a Regatului Suediei, Therese Hyden, dar spune multe despre conviețuire, despre solidaritate, despre antipatii, dar și despre cum poți trece mai departe după ce pierzi pe cineva foarte drag și esențial în existența de zi de zi, fără să încerci să te sinucizi. E construit ca un puzzle, la care în fiecare moment mai aștepți o piesă, ca să afli mai multe despre Otto, pe care îl îndrăgești, chiar dacă pare inițial insuportabil și de evitat. Și mai sunt și un motan de neuitat și de adoptat, niște copii ai vecinilor mexicani (persani în varianta nord-europeană), plus lecții de șoferie memorabile. Apoi pasiunea pentru cărți, trenuri și automobile, dacă se poate, fabricate autohton, dar și o ieșire la o cofetărie, de o tandrețe infinită, cu eclere suedeze, care aduc cu niște choux a la creme, flori pentru o mare iubire și gesturi mărunte, atît de frumoase! Chiar și zgîrcenia, boală grea, pare să aibă leac în această poveste extrem de verosimilă a unui tipicar devenit iubibil (ca să cităm din melodia de la Taxi)! Un film care ne va face sigur mai buni, la care vom râde și vom vărsa o lacrimă sau două, de-o potrivă, și care ar putea deveni și o piesă de teatru ca în țara de baștină!          

Autor articol: Irina-Margareta NISTOR