Reprezentant de marcă al grupării nemţene de artişti plastici, Mihai Agape are o viaţă trăită între extreme. A fost, în tinereţe, tehnician de înaltă tensiune, ulterior fiind acaparat de frumuseţea artelor plastice, pentru ca, în vremea din urmă, să se avânte, cu rezultate remarcabile, în domeniul prozei.
Copilăria, la Sălăgeni (Iaşi), tinerețea, prin țară
Mihai Agape s-a născut la 24 martie 1938, în satul Sălăgeni, comuna Grozeşti, plasa Răducăneni, judeţul Fălciu (astăzi judeţul Iaşi), fiind al doilea copil dintre cei şase ai părinţilor săi. A învăţat la școala primară din Sălăgeni („obişnuiam să citesc şi să scriu pe plăcuţă de gresie moştenită de la sora cea mai mare”) şi școala gimnazială la Grozeşti, sat aflat la trei kilometri distanţă de Sălăgeni, iar clasa a VII-a la Răducăneni, la zece kilometri distanță de casă
Pentru că se vorbea mult de Planul de electrificare a ţării (1951-1960), s-a înscris la Şcoala medie-tehnică de energie din Iaşi, apoi, după desfiinţarea acesteia, a finalizat studiile tehnice la Centrul şcolar profesional „Iosif Rangheţ” din Bucureşti. În primăvara anului 1957 a fost angajat la Centrul de Înaltă Tensiune din Borzeşti, din cadrul I.R.E. Bacău.
În tot acest timp, pictura, fotografia şi domeniul radioamator au fost preocupările de bază din timpul liber.
În 1957, Mihai Agape se transferă la Întreprinderea comunală Piatra-Neamţ, locuind pentru început la Zăneşti.
Trece la arta plastică, avându-l drept mentor pe Adrian Podoleanu
În planul studiilor artistice, se înscrie la Şcoala Populară de Artă din Iaşi (1960), avându-l ca mentor pe reputatul pictor Adrian Podoleanu. La sfatul acestuia, urmează Facultatea de Arte Plastice de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, pe care o absolvă în anul 1967.
Între anii 1960-1969, ca artist plastic amator, a activat în cadrul Casei Creaţiei Populare Iaşi (director prof. Gheorghe Aruxandei). Expune lucrări de pictură la acţiunile organizate pe plan local, judeţean şi republican, fiind semnalat de criticii de artă ca un talent promiţător. „Am obţinut diferite premii. Pe timpul studenţiei, în 1966, am făcut o expoziţie personală de acuarelă în staţiunea Olăneşti, în 1968 la Căminul cultural din Răducăneni, iar în 1969 la Casa universitarilor din Iaşi.”, a povestit artistul plastic Mihai Agape.
Devine, la Neamţ, artist plastic cu faimă
Destinul i-l scoate înainte pe Gheorghe Bunghez, preşedintele Comitetului de cultură al judeţului Neamţ. Demisionează de la I.R.E. şi, la îndemnul fostului coleg de facultate, prof. Gheorghe Vadana, în acea vreme inspector la Inspectoratul Şcolar Neamţ, intră în învăţământ.
După obţinerea definitivatului în învăţământ, este detaşat, cu jumătate de normă, ca profesor conducător de cerc de artă plastică, la Casa Pionierilor din Piatra-Neamţ. În anul 1978, prin concurs, devine titular al catedrei de specialitate.
Un an mai târziu, în 1979, se căsătoreşte cu profesoara de desen Paraschiva Boca, pe când ea lucra la Şcoala generală din comuna Ion Creangă.
Activitate febrilă în domeniile picturii şi fotografiei
În perioada 1980 – 1985, coordonează clasa de fotografie de la Şcoala Populară de Artă, aflându-se sub directoratul profesorului şi criticului de artă Valentin Ciucă, apoi al profesorului Theodor Macarie. („Am activat în acest domeniu şi ca membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi, A.A.F, pe atunci singurul din judeţ. Alături de Cornel Miftode, de prof. Viorel Cap şi prof. Georgică Baboi, am activat Cineclubul Casei Corpului Didactic. Am participat la festivaluri de film pentru amatori, schimburi de experienţă, simpozioane, cursuri de perfecţionare la nivel republican, organizate de Ministerul Învăţământului, Ministerul Culturii, sindicate. Apoi, am înfiinţat şi condus şi Cineclubul «Sfera» al Casei Pionierilor Piatra-Neamţ,”, a mai spus interlocutorul nostru.
În ianuarie 1990, Mihai Agape este ales director al Clubului Copiilor. Are merite în procesul de reorganizare a acestui tip de instituţie şcolară. Aici, îndrumă câteva generații de copii cărora le-a modelat gustul artistic. Este foarte mândru de aceste generaţii: „Dintre sutele şi sutele de copii care au frecventat cercul condus de mine, pe parcursul a 22 de ani, menţionez doar câţiva: Laurenţiu Dimişcă, Adriana Pală-Stanciu, Dan Ostahie, Oana Ilaş, Ciprian Iorgu, Mândra Cojoc, Irina Irimescu, Măriuca Brăescu, Diana Muscă, Raluca şi Tudor Escu, Silvia Pavalache, Valeriu Zănoagă, Luminiţa Zenica, Irina Florescu.”
La pensie pictează, expune şi scrie cu succes
După pensionarea din anul 1998, Mihai Agape se dedică în totalitate picturii, expunând măcar o dată pe an pe simezele din Piatra-Neamţ şi din ţară.
În ultimii ani, fire de artist, Mihai Agape s-a dedat şi scrisului, reuşind până în prezent să creeze două romane: „Lampa care întinde morţii prada”, Editura Corgal Press, Bacău, 2012, și „Eşecul fatidic”, Editura Nona, Piatra-Neamţ, 2014. Are la activul său literar şi un volum de proză scurtă, autobiografică, „Himere” (2016), de factură suprarealist-fantastică, o creaţie premiată în același an la Festivalul Internațional de Creație „Vrancea literară”.
Autor articol: Valentin ANDREI
