Cunoscut și sub numele de Athanasie Anastasiu sau Vasile Anastasiu (conform muzicologului Viorel Cosma), celebrul muzicolog Bazil Anastasescu s-a născut în ziua de 21 noiembrie 1851, la Târgu-Neamț. Viitorul profesor și compozitor și-a început studiile la Seminarul Teologic de la Socola-Iași, continuând apoi, în particular, cu Teodor T. Burada și cu Gavriil Musicescu, în vederea obținerii Diplomei de la Conservatorul din Iași (1870).
Spirit nestăvilit întru cunoaștere, face un an de specializare muzicală în Franța. De acolo, se pare, a venit cu prenumele schimbat, apropiații numindu-l Bazil. În perioada comunistă, prenumele i-a fost din nou schimbat în Barbu, autoritățile de atunci nevăzând cu ochi buni numele cu rezonanță franceză. Mărturie a acestui fapt stă și o partitură a cântecului „Zi-I, Dobrine!”
În 1908, la vârsta de 57 de ani, a absolvit Facultatea de Teologie din București, confirmând o dată în plus apetitul pentru cunoaștere. A fost profesor la Școala Secundară de Fete și la Școala Normală de la Galați, la Seminarul „Enăchiță Văcărescu” de la Târgoviște, la Seminarul de la Mănăstirea Neamț (1919-1922).
Câteva culegeri de folclor din Moldova, Dobrogea, Muntenia și Oltenia îi sunt datorate reputatului muzicolog. A colaborat, după anul 1910, cu Societatea corală „Carmen” și cu Cercul artistic muzical din București, cărora le-a trimis armonizări și prelucrări de folclor.
A fost profesor, folclorist și armonizator, prieten cu Gh. Cucu, căruia i-a armonizat multe piese muzicale folclorice.
A publicat studii, articole și culegeri de muzică populară în „Muza răsăriteană” (Blaj), „Izvorașul”, Bistrița-Mehedinți („Ciobănașul”), „România muzicală” („Organizarea învățământului muzical în școlile secundare”), „Arta muzicală” („Despre cântece populare”), „Tribuna muzicală”, „Muza română”.
Imboldul primar pentru activitatea de culegere a folclorului pare să-i vină de la Gavriil Musicescu, și el descoperitor de melodii populare prelucrate în stil modal (unele chiar din zonele investigate de Anastasescu), deschizând cu cele „12 Melodii naționale” calea armonizării modale. Este măgulitor pentru creația muzicală nemțeană faptul că Musicescu a cunoscut creația populară a zonei în apropiere de Mănăstirea Agapia, descoperind melodia nemuritoarei sale bijuterii corale, „Răsai, lună”.
Activitatea de folclorist a lui Bazil Anastasescu este recunoscută în epocă. Revista lui H. Göring – „Tribuna muzicală” – ni-l descrie astfel: „Neobositul culegător al melodiilor populare românești, prof. B. Anastasescu, care cutreieră de câtva timp țara în lung și-n lat, a reușit să adune o mulțime de arii și cântece, care păreau pierdute poporului nostru și în curând, cu concursul Ministerului Cultelor, toate vor vedea lumina zilei și se vor răspândi în toate cercurile. Parte din ele, prof. B. Anastasescu le-a litografiat și dintre ele am primit la redacție acum de curând două bucăți: «Murgulețul» și «Mi-aduc aminte», ambele din Târgoviște, de o frumusețe rară.”
Revenirea la catedră se înregistrează simultan cu întoarcerea artistului în ținuturile natale, între 1919 și 1921 funcționând la Târgu-Neamț, ca profesor de muzică la gimnaziul din orașul de pe malul stâng al Ozanei. Numai ananghia financiară îl putea determina pe bătrânul profesor, care se apropia de vârsta de 70 de ani, să accepte să-și facă apariția din nou în clasă, în fața copiilor orașului natal.
Nu s-au mai păstrat documente de epocă din care să putem reconstitui ceea ce am numit prin titlul acestui capitol „repere ale vieții artistului”. Doar Mihail Poslușnicu îl amintește, după informațiile unui bătrân profesor, în 1912, ca organizator al unui cor școlar, în același oraș moldav, Târgu-Neamț.
Lovit de o boală necruțătoare și care-l ține imobilizat în ultimii ani de viață, inimosul culegător de melodii populare spre care și-a îndreptat și inspirația creatoare se retrage la Doljești, la un fiu al său, unde închide ochii pentru totdeauna, la 10 iunie 1921.
Ca un omagiu adus personalității compozitorului, din 1997, la Târgu-Neamț, în cadrul Fundației Culturale „Ion Creangă”, activează Corala „Bazil Anastasescu“. Continuând tradiția muzicală a orașului, doi profesori entuziaști, soții Eugenia și George Tiugea, depun eforturi susținute de a susține artistic și logistic acest cor, răspunzând și unei serii de invitații din țară și din străinătate de a susține concerte. Ei sunt ajutați de un grup de intelectuali din localitate, cu toții iubitori ai cântului coral. Pe parcursul existenței sale, corala a avut în componență între 25 și 30 de membri, aceștia fiind profesori, studenți, elevi, medici, ingineri, preoți, funcționari, pensionari, cu toții împătimiți de muzică.
Autor articol: Valentin ANDREI
Surse de documentare: prof. univ. dr. Vasile Vasile, „Profiluri de muzicieni români”, vol II
Constantin Prangati – „Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț”;
Constantin Tomșa – „Personalități ale culturii din județul Neamț”;
Viorel Cosma – „Muzicieni din România – Lexicon bio-bibliografic: A-C”.
