Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” îl readuce în memoria publicului iubitor de artă pe sculptorul Nicolae Fleissig. Născut la Târgu Mureș, artistul a trăit câțiva ani în Piatra-Neamț, timp în care a creat și expus, publicul pietrean al anilor ’70 putându-se bucura de talentul și imaginația lui. Ulterior, a emigrat în Franța, stabilindu-se la Paris.
Nicolae Fleissig a absolvit, în 1973, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Secția Sculptură, clasa profesorului Ion Irimescu. În acel an a deschis prima expoziție personală, în Capitală, urmată de alte numeroase expoziții în țară și în Franța, SUA, Luxenburg, Germania, Spania, Elveția, Iugoslavia, Bulgaria, URSS.
Între 1973-1986, are expoziții personale la Sala Kalinderu, București (1973), Galeria Galateea (1975), Casa de Cultură Schiller (1977), Constanța (1980), Pitești (1981), Piatra-Neamț (1981), Franța și SUA (1982), Paris (1983), Luxemburg (1984, 1986), Franța (1985), Paris (1986).
A participat la numeroase simpozioane de sculptură în România, Bulgaria, Germania, S.U.A.
În anii ’80 a organizat o tabără de sculptură în piatră la Piatra-Neamț, orașul unde a copilărit și a frecventat Școala de Muzică și Arte Plastice, cu sculptorul Pompiliu Clement.
I s-a acordat bursa „Fr. Storck” și o bursă acordată de Uniunea Artiștilor Plastici, ca urmare a Premiului al II-lea pentru tinerii sculptori. A realizat în țară peste zece monumente în marmură, piatră, granit și lemn.
S-a stabilit definitiv în Franța. Operele sale se găsesc în spații publice, parcuri, grădini și muzee din România, Franța, Germania, Belgia, Italia, Suedia, Iugoslavia, Bulgaria, Liban, Israel, S.U.A., Japonia. Locuiește în localitatea franceză St-Colombe-sur l’Hers și la Paris.
„Este clar că eu fac parte dintr-o generație, să zicem, mai în vârstă. Noi suntem mai legați de niște tradiții care sunt determinante pentru un anumit tip, stil sau tendință ale volumului în sculptură. Unde mă situez eu? La fel ca George Apostu, și eu sunt postbrâncușian. Socot că artiștii tineri sunt extraordinar de interesanți, iar la mulți dintre ei, practic materia dispare. Ei lucrează foarte mult în imaterial, în imagini, cu sonor și mișcare. Dar dematerializarea trebuie să mai vină cu ceva, materia este înlocuită cu conceptul. Riscul aici este o anumită facilitate. Iar pentru sculptură, facilitatea este nocivă. Să-ți explic: vrei să faci o casă, temelia casei este sculptura. Apoi începi să clădești, vii cu conceptul, arhitectura și așa mai departe. Dar dacă nu ai temelia, se duc toate.” (Nicolae Fleissig)
Pentru municipiul Piatra-Neamț, conform domnului Gheorghe Bunghez („Demnitate supraviețuirii prin cultură”, Editura Nona, Piatra-Neamț, 2016), sculptorul a realizat mai multe sculpturi, printre care una intitulată „Victoria”, după 1990 scoasă din arealul în care era expusă.
„Încă din anii tineri, Nicolae Fleissig a atras atenția asupra potențialului său creativ, ucenicia pe lângă sculptorul nemțean Pompiliu Clement validând o vocație cu totul de excepție. Desăvârșirea studiilor universitare cu Maestrul Ion Irimescu a configurat anvergura artistică a discipolului și amplificat dimensiunea novatoare a viziunii și paternul stilistic. Am sesizat încă de la începuturi că sculptorul anticipa intuitiv în structura blocului de piatră sau de marmură opera ce avea să fie trezită la viață. Vizionar și tenace, elibera din chingile materialității frumusețea unui Tors drapat sau o Maternitate, astfel încât dialogul vizual cu aceste forme desprinse din constrângerile materiei să irumpă în spațiul public. Cariera internațională a operei sale, cota înaltă a aprecierilor critice, faptul că o lucrare figurează în colecția Ionel Jianu, iar altele sunt amplasate în diferite locații din Europa, validează temeinicia unui parcurs și împlinirea unei remarcabile vocații.
Viziunea autoritar personală și, prin aceasta inconfundabilă, a statuat un brand și o excelență în arta contemporană. Geometrismul unor forme angulare este corelat cu apelul la formele curbate ale volumului, astfel încât raportul dintre goluri și plinuri să stabilească echilibre armonice. Nicolae Fleissig a devenit un exponent de marcă al sculpturii moderne de astăzi.” (Valentin Ciucă, „Un secol de arte frumoase în Moldova”, Editura ART XXI, Iași, 2009)
Autor articol: Valentin ANDREI
Surse foto – http://www.nicolaefleissig.com/ , Fundația C.M. IMAGO
