În luna lui Gustar, mereu îl sărbătorim pe marele nostru muzician George Enescu. Personalitate complexă a lumii muzicale mondiale, strălucit compozitor, apreciat pianist, violonist și bun dirijor şi pedagog, Enescu s-a născut pe 19 august 1881 în localitatea botoşăneană Liveni.
Chiar dacă activitatea sa pe tărâm muzical a alternat între Bucureşti şi Paris, George Enescu a cântat în lumea întreagă, de la New York la Philadelphia, dar şi la Piatra-Neamţ.
Cele cinci apariţii pe scene pietrene
Uriaşul muzician român declara public la începutul veacului trecut, în 1916: „Doresc să servesc de îndrumător, ducând muzica în cartierele mărginaşe, în provincie, la țară, prin serbări, şezători, societăți corale şi instrumentale“.
Potrivit Violetei Simina Moşu, de la publicaţia on-line „Dor de Neamţ“, Enescu a susținut cinci concerte la Piatra-Neamț, pe 9 iunie 1921, 14 mai 1923, 3 martie 1927, 10 decembrie 1930 și 12 noiembrie 1936.
Valentin Ciucă, critic de artă, afirma în ziarul „Ceahlăul“, ediția de sâmbătă, 14 august 1971, că Biblioteca Judeţeană „G .T. Kirileanu“ Neamţ păstrează, în Fondul documentar „Kirileanu“, un document de preţ: programul concertului susținut la 12 noiembrie 1936 de George Enescu pentru publicul de aici. „Programul de sală poartă pe prima pagină portretul celebrului muzician şi semnătura sa autografă. În interior, se află o fotografie a casei părinteşti din Liveni şi o scurtă notiță biografică. Cu prilejul concertelor de la Piatra-Neamț, George Enescu, acompaniat de pianistul Ionel Gherea (fiul lui C. Dobrogeanu Gherea), a interpretat Sonata în mi minor întâi şi a doua, de J.S. Bach, Introduction şi Rondo Capricioso, de Saint-Saens, «Poema», de Chausson şi «Tzigane», de Maurice Ravel.
Elena Botez, pe scenă, alături de marele Enescu
În tinereţe, în anii ’50 ai veacului trecut, soprana pietreană Elena Botez, prim-solistă a Operei timişorene , a avut privilegiul de a-l întâlni în mai multe ocazii pe marele Enescu, la Bucureşti şi o dată la Piatra-Neamţ. Pietreanca a şi cântat pe scenă, alături de geniul muzicii româneşti: „Ca studentă a lui Chirescu, eram coristă la Corul «Carmen». Când Enescu a făcut ultima dată ciclul de simfonii de Beethoven, a unit corul studenţesc «Carmen» cu cel al Filarmoncii. Parcă a ştiut că va cânta pentru ultima oară în ţară! Şi am cântat şi eu. Oare, am cântat?!, mă întreb acum. Pentru că de multe ori rămâneam cu gura căscată şi mă uitam la el, la Enescu. Era fascinant. Prin gesturi mici îţi spunea ceea ce trebuie să faci. M-a impresionant profund!“, a relatat artista noastră.
Documentare realizată de Valentin ANDREI
