Învăţământul din Neamţ, la începuturile sale
Documentele aflate în păstrare la Arhivele Statului din Piatra-Neamţ, cuprinse în fondul „Revizoratul şcolar Neamţ”, dosar 356/1894, filele 353-357 şi 651-653, ne redau o imagine a învăţământului din această zonă a ţării, acum mai bine de un veac.
Astfel, în 1894, în „comuna urbană” Piatra funcţionau 7 şcoli urbane, dintre care 4 de băieţi şi 3 de fete. Se menţiona că datorită taxelor şcolare, mulţi elevi s-au retras, aşa încât „unele şcoli s-au depopulat în mod simţitor, faţă cu anii precedenţi”. Datorită localurilor existente neîncăpătoare, pentru anul şcolar 1894/1895 era prevăzut de către Primărie „încă trei localuri noi pentru şcolile nr. 2 de fete şi pentru nr. 3 de băieţi şi fete”.
La Târgu Neamţ, funcţionau „3 şcoli, dintre care două de băieţi şi una de fete”. Mai sunt amintite ca şcoli urbane: „şcoala urbană de fete de la Mănăstirea Văratec, comuna Filioara”. Toate aceste şcoli erau frecventate de 899 băieţi şi 485 fete.
Dintr-un raport cu nr. 2088, din 26 septembrie 1894, se arăta că în cele 89 de şcoli rurale ce au funcţionat în cursul anului şcolar trecut 1893-1894, au fost înscrişi 5.916 copii (din totalul de 15.600 copii de vârstă şcolară –n.n.).
Școala Primară Nr. 1 de Fete – Piatra Neamţ
Conform documentelor de arhivă, memorialisticii şi publicisticii vremii, Şcoala Nr. 1 de Fete din oraşul de la poalele Pietricicăi s-a înfiinţat între anii 1853-1854 (construcţia ei –n.n.). Însă deschiderea oficială a cursurilor şcolare s-a făcut la 1 septembrie 1858, odată cu „încă alte câteva şcoli, înfiinţate în acelaşi an, în oraşele: Galaţi, Izmail, Târgu Ocna, Huşi, Bacău şi Târgu Frumos”, cum ne spune V. A. Urechea, în a sa lucrare „Istoria şcoalelor”. La început, cadrele didactice erau formate din „profesoare suplinitoare”, fiind recrutate „dintre absolventele Şcolii centrale de la Iaşi”. În primul an, şcoala a funcţionat numai cu două clase (clasa a I-a şi a II-a), cu „34 eleve şi cu o singură institutoare, d-ra Elena Radovici (Radu), devenită prin căsătorie Andrieş”.
În anul Unirii din 1859, se înfiinţează şi cel de-al doilea post, cu 43 de eleve. Învăţătoarea amintită a demisionat, iar în locul acesteia au fost numite Elena Leviţchi (prin căsătorie, Protopopescu – n.n.) la clasa a II-a, şi Emilia Dafinescu la clasa I-a, prima fiind şi directoare. Din anu1 1862, apare şi primul învăţător, în persoana preotului D. Focşa, cu un al treilea post, cu 60 de eleve.
Şcoala va funcţiona cu aceste trei posturi până în anul 1888, când va apare şi cel de-al patrulea, prin „separarea clasei a III-a de a IV-a” la care a fost numită o personalitate a învăţământului primar pietrean din ultima parte a veacului al XIX-lea şi începutul celui următor, în persoana Zulniei Ixcescu, absolventă „cu diplomă a Şcolii Normale Superioare din Iaşi”, care „funcţiona la această şcoală încă din 1882” (va fi numită directoare a şcolii în anul 1892 – n.n.).
Într-adevăr a fost „una dintre femeile rare pe care le-a avut oraşul Piatra Neamţ”. Amintita directoare şi învăţătoare a desfăşurat o activitate uimitoare atât pe tărâmul şcolar, „ca o admirabilă pedagogă şi strălucită admiratoare, cât şi pe cel extraşcolar, fiind o publicistă de seamă şi o neîntrecută conferenţiară”, cum ne spune D.L. Stahiescu, în „Vechi şcoli din judeţul Neamţ. Contribuţii la un istoric al şcolilor din Ţinutul Neamţului”.
Pe lângă toate cele amintite, a rămas în conştiinţa locuitorilor urbei Piatra, ca întemeietoare pe lângă şcoală a unui „atelier sistematic de ţesătorie şi unul pentru împletirea pălăriilor de paie; o crescătorie de gândaci de mătase; a întreţinut şi condus o cantină şcolară”.
În încheiere amintim că în anul 1892 se înfiinţează şi clasa I-a divizionară, numindu-se ca institutoare suplimentară „D-ra Penelopa V. Ştefănescu”, iar şcoala a funcţionat la început într-un local închiriat până în 1863, când primăria va cumpăra de la proprietarul Iosif Ghering, localul şcolii.
Autor articol: Prof. Gheorghe RADU
