Există locuri unde o masă caldă înseamnă speranță, alinare și demnitate. Cantina socială a Parohiei „Sfinții Trei Ierarhi” din Piatra-Neamț este unul dintre aceste locuri, oferind, de peste două decenii, nu doar mese zilnice, ci și grijă, înțelegere și un gest de iubire pentru cei aflați în dificultate.
Am stat de vorbă cu părintele paroh Ciprian Iftime despre începuturile acestei lucrări, despre provocările și bucuriile ei, dar mai ales despre momentele în care o privire caldă sau o mână întinsă au schimbat destine. În acest interviu descoperim cum implicarea socială a bisericii poate transforma vieți și aduce împreună o comunitate întreagă în jurul valorilor esențiale: solidaritate, compasiune și iubire pentru aproapele.
Cum a început lucrarea Cantinei sociale a parohiei și ce v-a motivat să o puneți în slujba celor aflați în nevoie?
Lucrarea Cantinei sociale a Parohiei „Sfinții Trei Ierarhi” a pornit din dorința profundă a părintelui Ioan Ilie, paroh al bisericii în perioada 1992–2011, de a crea un sprijin concret, stabil și continuu pentru persoanele aflate în dificultate. Părintele Ioan Ilie și-a dorit să răspundă acestor nevoi nu doar ocazional, ci printr-o lucrare bine organizată, capabilă să ofere ajutor zi de zi.
Prima adresă a Cantinei sociale a fost într-un spațiu pus la dispoziție cu generozitate, în anul 2004, de domnul inginer Arsenoaia Neculai, un apropiat al parohiei și un om care a înțeles imediat importanța unui astfel de proiect. Cu resurse puține la început, dar cu multă implicare, acolo au fost oferite primele mese calde, un gest care pentru mulți oameni reprezenta nu doar hrană, ci și o rază de speranță.
Pe măsură ce numărul beneficiarilor a crescut, parohia a simțit nevoia unui spațiu mai potrivit și mai bine adaptat acestei misiuni. Astfel, printr-o investiție semnificativă, peste 100.000 de euro proveniți din eforturile comunității parohiale, cantina a fost mutată, în anul 2005, la parterul blocului C5, de pe strada Mihai Viteazul, în spațiul pus la dispoziție de Primăria Piatra-Neamț. Acest pas a reprezentat o dovadă clară a responsabilității și consecvenței parohiei în sprijinirea celor aflați în nevoie și a transformat cantina într-un proiect stabil, bine ancorat în viața orașului până în prezent.
Motivația principală a rămas însă aceeași: dorința de a vedea chipul semenilor luminat nu doar de hrană, ci de grija și iubirea aproapelui, valori centrale ale credinței creștine.
Câți beneficiari sunt în prezent la cantina socială și cu ce regularitate vin?
De 21 de ani, Cantina socială oferă, fără întrerupere, masa zilnică unui număr de 80 de persoane aflate în situații dificile. Beneficiarii sunt selectați în urma unei anchete sociale riguroase, pentru a ne asigura că ajutorul ajunge la cei care au cu adevărat nevoie: persoane cu venituri mici, vârstnici singuri, oameni bolnavi, șomeri, persoane cu dizabilități sau familii aflate temporar în pragul sărăciei.
Regularitatea cu care vin este impresionantă. Pentru mulți dintre ei, masa oferită de cantină reprezintă singura hrană caldă a zilei, iar acest lucru îi determină să fie prezenți în fiecare zi lucrătoare. Chiar și în condiții meteorologice grele – ploaie, ger, zăpadă sau viscol – îi vedem venind cu demnitate și speranță, conștienți că la ușa cantinei îi așteaptă nu doar hrană, ci și un cuvânt bun, o privire caldă și senină.
Care este cea mai mare provocare în asigurarea hranei și cum reușiți să mențineți activitatea constantă?
Una dintre cele mai mari provocări este menținerea unui flux financiar stabil. Deși cantina funcționează cu o echipă restrânsă, costurile zilnice ale hranei, utilităților, întreținerii și materialelor necesare sunt considerabile. Totuși, comunitatea parohiei a demonstrat în timp o fidelitate impresionantă față de această lucrare. Enoriașii contribuie constant, duminică de duminică, chiar și cu sume mici, dar dăruite din inimă.
Pe lângă sprijinul lor, există numeroase familii din Piatra-Neamț și din zonele învecinate care aleg să ofere „mese de pomenire” la cantină, transformând un moment al amintirii celor plecați într-o faptă bună față de cei care au nevoie de sprijin. Este un gest care unește tradiția creștină cu solidaritatea comunitară și susține în mod concret funcționarea zilnică a cantinei.
Provocările nu sunt doar materiale. Fiind puțini oameni implicați direct, efortul este continuu și solicitant. Totuși, convingerea că misiunea este una cu adevărat necesară ne dă putere să continuăm.
Există o poveste sau un moment care v-a emoționat profund și care v-a întărit convingerea că această lucrare este necesară?
Sunt nenumărate momente emoționante care, de-a lungul anilor, ne-au făcut să înțelegem cât de indispensabilă este această lucrare. Unul dintre cele mai impresionante aspecte este solidaritatea beneficiarilor între ei: atunci când unul se îmbolnăvește, ceilalți îi duc mâncarea acasă, fără ca acest lucru să le fie cerut. Este un exemplu de grijă în interiorul unei comunități fragile, dar unite.
Ne marchează profund și prezența constantă a oamenilor care, deși trec prin momente grele, vin zi de zi cu recunoștință. Sunt povești de viață care arată cât de repede se poate schimba destinul cuiva. Am întâlnit oameni cu studii superioare, profesioniști respectați, care au trecut prin accidente, pierderi familiale sau situații economice dramatice și care au ajuns, pentru o perioadă, dependenți de ajutorul cantinei. Astfel de destine ne amintesc că oricine poate ajunge într-un moment de vulnerabilitate.
Cine sunt oamenii care vă sprijină în această misiune?
Lucrarea cantinei este posibilă datorită unei echipe devotate și bine sudate. Îi am alături pe părintele Viorel Popa, colegul meu de slujire, precum și pe doamnele bucătărese Argentina Tablan și Valentina Țapu, oameni harnici și dedicați, fără de care mesele zilnice nu ar exista. Administratorul Cristi Bârsan și soția sa se ocupă cu multă grijă de partea logistică și materială a cantinei. De asemenea, beneficiem de sprijinul domnului epitrop, expert contabil Nastasă Ion, precum și de al domnului inginer Arsenoaia Neculai, primii oameni care au crezut în această lucrare. Doamnele asistent social Roxana Romanescu și Sanda Chirilă se ocupă de partea de evaluare și monitorizare a beneficiarilor. Consiliul parohial și enoriașii reprezintă suportul permanent, discret, dar esențial al lucrării noastre sociale.
În general, oamenii asociază ajutorul social cu nevoile materiale. Ce alte nevoi sufletești, emoționale întâlniți la cei care vin la cantina parohiei?
După depășirea nevoilor materiale de bază, ies la iveală durerile sufletești: singurătate, suferințe acumulate, lipsa sprijinului familial, traume vechi. Oamenii au nevoie să fie ascultați, înțeleși, încurajați. Uneori, un dialog sincer contează aproape la fel de mult precum mâncarea primită. Cantina devine, astfel, nu doar un loc de hrană, ci și un spațiu al vindecării interioare.
Concertul „Cântec, joc și poveste” a fost un moment de lumină pentru comunitate. Ce v-a inspirat să organizați un astfel de eveniment?
Concertul a fost inspirat de dorința de a aduce cultură, frumusețe și bucurie în viața comunității. Corala „Universitas”, alcătuită din studenți pasionați de muzică, reprezintă un model de disciplină și armonie. Muzica lor este rodul multor ore de muncă, iar noi am considerat că merită un public care să se bucure de talentul lor. Am dorit, în același timp, să oferim orașului un eveniment care să lumineze sufletele oamenilor.
Ce impact a avut concertul asupra publicului și comunității? Ați simțit că a adus oamenii mai aproape unii de alții și de valorile tradiționale?
Impactul a fost unul profund. Oamenii au plecat cu chipurile senine, exprimându-și recunoștința și bucuria. Mulți au afirmat că ar fi regretat dacă nu ar fi venit. Astfel de reacții ne motivează să continuăm proiectele culturale și ne arată că comunitatea are nevoie de astfel de momente de lumină.
Planificați și alte proiecte culturale sau sociale în viitorul apropiat? Pe ce direcții v-ați dori să continuați?
După concertul de colinde, care va fi susținut de corul de copii al parohiei noastre, dirijat și aflat sub grija doamnei preotese Mihaela Iftime, dorim să marcăm în ianuarie apropierea hramului parohiei Sfinții Trei Ierarhi, prin organizarea unei conferințe duhovnicești, având ca invitat o personalitate a vieții cultural-religioase din Iași. De asemenea, continuăm editarea foii parohiale Crâmpeie de lumină și ne asigurăm de buna funcționare a Cantinei noastre, căutând ca în preajma sărbătorii Nașterii Domnului să oferim, ca în fiecare an, pachete cu alimente specifice Crăciunului, astfel încât să le fie masa îmbelșugată de sărbători și la cei 80 de beneficiari ai Cantinei Sfinții Trei Ierarhi.
Cum vedeți rolul Bisericii într-o societate în care tot mai multe persoane trec prin dificultăți materiale și emoționale?
Biserica suntem toți și atunci când un semen de al nostru suferă, trebuie să nu trecem insensibili pe lângă suferința sa. Rolul Bisericii este cel dintotdeauna: de a fi factor declanșator al întrajutorării dintre oameni, dar și factor de echilibru între cele necesare și cele esențiale umanității într-o lume debusolată și desacralizată.
Ce mesaj ați transmite celor care ar vrea să sprijine activitățile sociale ale Parohiei Sfinții Trei Ierarhi?
Mesajul nostru este unul simplu și profund: Dumnezeu este iubire, iar drumul către El trece prin grija față de cei aflați în suferință. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ,,Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire”. În măsura în care vom conștientiza aceasta, vom avea parte de bucurii netrecătoare. Iar iubirea arătată celor nevoiași ne face să ne asemănăm cu El.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
