În 2022 s-au împlinit 50 de ani de la trecerea în neființă a pictorului Dumitru Ghiață, considerat de unii critici, încă din timpul vieții sale, un Creangă al picturii noastre.
Născut în Mehedinți, viitorul pictor vine în București în 1908, inițial ca laborant al Institutului „Ioan Cantacuzino“, dar în scurt timp alege calea artei, avându-l ca mentor pe pictorul și profesorul Arthur Verona.
În 1913, prin intermediul lui Ioan Cantacuzino, Dumitru Ghiață a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Ranson și Academiei Delecluze. Aici s-a familiarizat cu tehnicile post-impresioniste, pe care le va asimila într-o manieră personală în lucrările sale: naturi moarte, peisaje și compoziții, toate în culori sobre și în armonii de o mare finețe susținute de un desen simplificat și sintetic.
Până la urmă aproape autodidact, folosind un limbaj plastic simplu și direct, pictorul va rămâne un constant și autentic observator al naturii și obiceiurilor, al târgurilor și satelor din România.
După cum menționa criticul de artă Vasile Florea, opera lui Ghiață se impune printr-o viziune unitară, printr-o remarcabilă continuitate de stil și printr-un grai pictural de o mare autenticitate, în care întâlnim ecouri din creația noastră populară.
Autor articol: Radu Cristian MACAVEI
