Victor Brauner a fost un pictor, sculptor și poet suprarealist evreu, născut la Piatra-Neamț, fiind al treilea din cei șase copii ai lui Deborah și Herman Brauner, un fabricant de cherestea din localitate. A fost frate al etnomuzicologului Harry Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner.
Între anii1919 – 1921 frecventează Școala de Arte Frumoase din București și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu.
Puțin mai târziu, tânărul Victor Brauner își face debutul pe scena avangardei românești, alături de personalități precum Marcel Iancu, Ion Vinea, în Bucureștiul interbelic al anilor ’20, prin apariția primului și singurului număr al revistei „75HP”. Victor Brauner ilustrează, iar Ilarie Voronca semnează manifestul poetic „Manifestul Pictopoeziei: Pictopoezia nu e pictură / pictopoezia nu e poezie / pictopoezia e pictopoezie”.
Victor Brauner a inventat un nou tip de artist: pictopoetul, artistul care creează un colaj al sensurilor devoalate prin poezie și artă plastică. Picturile sale sunt eclectice, pline de simboluri religioase, magie, aranjate într-un lexic vizual care vorbește despre eul pictorului, despre trăirile și emoțiile sale. Scrierile care îl citează arată că a susținut că opera sa este pur autobiografică, pentru a se căuta și pentru a se găsi pe sine: „Eu nu pictez pentru a ieși, eu sunt deja afară. Mai curând pictez pentru a intra”.
Autor articol: Radu Cristian MACAVEI
(Surse: Wikipedia / Dana Coțovanu – Povestea lui Victor Brauner, pictorul vizionar)
