În numărul nostru din februarie 2022, îi cunoşteam, prin intermediul teatrologului şi criticului de teatru ieşean Constantin Paiu (autor al lucrării „Repere în Teatrul antic grec şi latin“, Editura ARTES, Iaşi, 2000), pe primii autori ai textelor Tragediei din Elada: Thespis, Choerilos, Pratinos şi Frinichos.
Eschil (525-456 î. Hr.)
Acum vă propunem să aflăm câte ceva despre cel denumit „Părintele tragediei“, tragedianul Eschil, care obișnuia să-şi numească scrierile „firimituri de la marele ospăţ al lui Homer“. S-a născut la Eleusis (la 20 de kilometri de Atena), într-o familie veche şi nobilă. Tatăl, Euphorion, a era recunoscut drept maestru de coruri.
Influenţat de „misterele“ care se celebrau în templul zeiţei Demeter din Eleusis, pentru favorizarea recoltelor, Eschil a deprins în timp, alături de respect pentru adevărurile divine, și convingerea că există legături între voinţa zeilor şi soarta oamenilor. Totul se pare că a început, potrivit legendei, atunci când Dionysos i-ar fi spus, în vis, copilului Eschil, că va ajunge poet.
La 25 de ani, intră în armata ateniană şi participă la războaiele dintre greci şi perşi. Este participant activ în lupta de la Maraton – acolo unde a fost rănit -, precum și în bătăliile de la Salamina şi la Plateea.
Spre finalul vieții, în anul 459 î.Hr., a fost invitat în Sicilia de tiranul Hieron din Siracuza. Aici scrie ultima sa tragedie: „Etna sau Etnienii“.
Moare la Gela, în anul 456 î. Hr., mormântul său din Sicilia devenind loc de pelerinaj şi de cult pentru greci.
În cadrul Tragediei antice, Eschil este recunoscut și pentru o serie de inovații: a introdus al doilea actor; a micşorat importanţa corului; a redus lirismul; a pus accent pe dialog, imprimând tragediei un caracter dramatic. A acceptat, spre sfârşitul vieţii, sub influenţa lui Sofocle, folosirea celui de-al treilea actor.
Dar, mai presus de toate acestea, Eschil este cel care a introdus tetralogia, care cuprindea o trilogie tragică şi o dramă satirică.
Celebre sunt Rugătoarele (490 î.Hr.) – tetralogie care cuprindea trilogia Danaidele (Rugătoarele, Egiptenii, Danaidele)şi drama satirică Amymone; Prometeu înlănţuit (470 î.Hr.) – cuprinde o trilogie (Prometeu, purtător al focului, Prometeu înlănţuit, Prometeu eliberat) şi o dramă satirică; Oidipoia (467 î.Hr.) – cu trilogia formată din Laios, Oedip, Cei şapte contra Tebei şi o dramă satirică Sfinxul; Orestia (Agamemnon, Choeforele, Eumenidele), în acest caz nefiind cunoscut titlul dramei satirice.
Izvoare de inspiraţie: războaiele medice (statele greceşti şi Imperiul persan, 500-449 î.Hr.), legenda lui Bacchus.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
