Hunii și căpetenia lor Attila
Trecerea vremelnică a goţilor prin Dacia a fost urmată, la sfârşitul veacului al IV-lea, de apariția hunilor, popor de rasă mongolă, nomad, care se ocupa numai de creşterea vitelor în stepă. Când au apărut hunii în Europa, romanii au fost cuprinşi de groază, fiind impresionați de o rasă necunoscută lor. Hunii erau socotiți de către romani drept „fiinţe infernale”. Cronicar al acelor vremuri, Ammian Marcelin descrie năvălirea lor prădalnică ca „o pedeapsă venită din cer”.
Hunii, obişnuiţi cu stepa de unde veniseră, s-au aşezat într-o regiune asemănătoare din Europa, în Câmpia Panonică. De acolo au început incursiuni atât în Imperiul Roman de Apus, cât şi în cel Bizantin.
Între anii 433-453, domneşte asupra lor un şef puternic, care se autointitula împărat. Attila, supranumit „biciul lui Dumnezeu”, ţinea sub stăpânirea sa Panonia şi o mare parte a Germaniei. În poema medievală a Nibelungilor este povestită nunta lui Attila cu o fată din acest neam, la care, zice poetul, au luat parte şi valahii în frunte cu principele lor Ramunk.
În luptele duse în Galia, Attila a fost învins de către generalul roman Aetius, în lupta din câmpiile Catalaunice (Châlons).
În Italia, năvălirea lui Attila a fost oprită sub zidurile Romei de către Papa Leon I, care l-a impresionat pe şeful hunilor prin maiestatea pompei bisericeşti.
Attila a avut mai mult succes doar în Răsărit, în special în părţile Dunării de jos, mai ales că populaţia din acea regiune era favorabilă hunilor.
După moartea lui Attila, imperiul hunilor s-a destrămat în urma certurilor pentru domnie şi a fost supus popoarelor germanice.
Gepizii
După distrugerea imperiului hunilor, Dacia Traiană a căzut sub stăpânirea unui alt popor barbar de origine germană, Gepizii. Aceștia au trăit până atunci sub stăpânirea hunilor, fiind amestecaţi cu ostrogoţii, împreună cu care au venit din Peninsula Scandinavică. Ei s-au răsculat împotriva hunilor şi, în veacul al VI-lea, devin stăpâni asupra Daciei.
Aşezările lor se aflau mai ales în zona Banatului, însă ei au pătruns până în Podişul Transilvaniei. O dovadă a acestui fapt este denumirea Daciei vechi, Gepidia, dată de scriitorii vremii.
Stăpânirea a fost, însă, de scurtă durată, căci în a doua jumătate a veacului al VI-lea năvăleau asupra lor un popor de rasă mongolă, înrudit cu hunii. Este vorba despre avari, cei care îi înving şi îi alungă peste Dunăre. O vreme, gepizii au rămas în Moesia, până ce s-au contopit, fără a lăsa urme, cu populaţia din acea regiune.
Avarii
Au venit din ţinuturile de la Nordul Caucazului şi s-au aşezat în locurile stăpânite odinioară de huni. Au adus cu ei și alte triburi, supuse lor, slavii. De fapt, năvălirea avară a fost cauzată de mutarea slavilor către Dunăre.
Ajunși în zona României de astăzi, avarii au început o serie de năvăliri asupra Imperiului Bizantin, ajungând până sub zidurile Constantinopolului. Decăderea avarilor a apărut odată cu războaiele duse și câștigate de Carol cel Mare, cel care a ajuns să fie stăpân asupra întregului teritoriu al Germaniei. Înfrângerea totală a avarilor a fost consemnată atunci când au fost învinși și de către franci, în anul 797.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
