Încărcate de istorie și legende, meleagurile României au constituit o adevărată sursă de inspirație pentru imaginația locuitorilor acestor zone. Ne oprim, astăzi, la stânca aflată la coada Lacului de acumulare Izvorul Muntelui, stâncă ce poartă denumirea de Piatra Dracului, situată pe râul Bistrița. Cu o înălţime de 23 de metri şi considerată un monument al naturii, Piatra Dracului dezvăluie povești despre căpcăuni, draci și Dumnezeu.
Legenda spune că într-o văgăună a Ceahlăului, trăia cândva un căpcăun (duh al răului). El era o mare năpastă pe capul oamenilor, căci ademenea fetele tinere, le ducea pe platoul muntelui Ceahlău şi le transforma în stane de piatră, cu înfăţişări ciudate.
Într-o zi, un gospodar din Vatra Călugărenilor, a cărui fată fusese răpită de căpcăun în ajun, i-a convins pe ceilalţi oameni din sat să se înarmeze cu topoare, coase, paloşe şi buzdugane şi să se aşeze la pândă în Gura Bistricioarei, pentru a răpune duhul rău. Şi aşa au şi făcut. Din vârful muntelui, căpcăunul i-a zărit şi, furios, s-a tot gândit cum să-i distrugă pe răzvrătiţi. Odată cu căderea nopţii, el a dezlănţuit o furtună teribilă, apoi, când potopul era în toi, a smuls din creştetul Ceahlăului o stâncă uriaşă şi a pornit cu ea în zbor să o prăvălească peste satul răzvrătit.
Dar duhul cel bun al muntelui Ceahlău – pe care oamenii şi l-au închipuit totdeauna ca pe un moşneag albit de ani cu plete lungi ca plăieşii lui Ştefan cel Mare – s-a prefăcut într-un voinic chipeş şi, călare pe un cal înaripat, a pornit după căpcăun. Urmărirea a fostaprigă. Vicleanul căpcăun făcea tot felul de mişcări înşelătoare, doar-doar o reuşi să ajungă deasupra oamenilor şi să slobozească bucata de munte peste capetele lor. Mai abil, duhul Ceahlăului a reuşit să lovească cu spada peste ghearele căpcăunului şi uriaşa stâncă a căzut în afara satului, pe malul Bistriţei, acolo unde o vedem şi astăzi.
