Pielea și blana animalelor au fost printre primele materiale folosite de om, pentru a-i proteja corpul de intemperii. Din cele mai vechi timpuri și până astăzi ele s-au întrebuințat la confecționarea unui număr însemnat de piese: cojoace, căciuli, curele, genți, opinci și altele.
Meșteșugul cojocăritului în Neamț
Piesele cojocărești din zona Neamț reușesc să se distingă prin calități artistice deosebite, completând în mod plăcut costumele populare. În acest ținut putem urmări o continuă evoluție a cojocăritului. Din epoca feudală sunt atestate documentar ateliere cojocărești de pe moșiile domnești și mănăstirești de la Neamț, Agapia și Secu. În secolul al XVII-lea apar ateliere mari de cojocărie la Piatra-Neamț și Târgu-Neamț.
Cea mai mare dezvoltare o înregistrează cojocăritul începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când aproape în fiecare sat din această zonă există câte un cojocar. Unii cojocari se afirmă prin creații valoroase, fiind renumiți în toată Moldova.
În funcție de destinația lor, produsele cojocărești se pot împărți în două categorii: piese de toate zilele – cojoacele lungi, șpențerele, bondele înfundate, și piese de sărbătoare – pieptarele și bondițele.
Iarna, bărbații purtau cojoace mari, din patru piei de oaie sau berbec, cu clini la subraț, de culoare albă, simple sau cu un rând de găitan pe margine și, câteodată, cu „prim“ negru din blană. Cojoacele scurte, numite cojocele, mintene sau șpențere, se lucrau din blană de miel, cu găitan gros din strămătură colorată, cu sau fără „prim“. Bonda înfundată era făcută din două piei de miel încheiate cu bunghi într-o parte sau pe umăr, reprezentând cea mai practică piesă pentru lucru.
Cojoacele și bondițele locuitorilor din satele de la poalele munților Stănișoara sunt scurte, drepte, cu „prim“ artificial negru, cu ornamente florale, brodate cu lână, în nuanțe închise de maro, verde, mov, grena, negru.
În regiunea extracarpatică a zonei Neamț, mintenele și pieptarele sunt mai lungi, evazate, ornamentate cu motive diferite, în culori vii.
Cojocari faimoși din ținutul Neamț
Printre cei mai cunoscuți cojocari din Neamț amintim aici pe meșterii Vasile Botez – care, la începutul secolului XX a întemeiat o școală de cojocari la Piatra-Neamț, unde s-au specializat cei mai buni cojocari, și pe Neculai Dolhescu.
Născut și crescut la Pipirig, Neculai Dolhescu provine dintr-o familie numeroasă, cu opt copii. A moștenit tehnica cojocăritului de la tatăl său, meșter în blănărie țărănească. În adolescență a deprins tainele lucrului cu blana naturală. Ulterior, și-a dedicat viața cojocăritului, iar aprecierile nu au întârziat să apară. Neculai Dolhescu este la ora actuală un meșter cojocar iubit și căutat, printre puținii autentici, din județul Neamț. A lucrat atât pentru iubitorii de tradiții, cât și pentru interpreți de muzică populară sau ansambluri folclorice din zona Moldovei.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
(surse: Elena Florescu – „Arhitectura populară din zona Neamț“, 1983;
Oana Talida Cozma – „Neculai Dolhescu, cojocarul iscusit de la Pipirig“, în „Coolt Neamț“)
