Arta de a scrie Eseuri. Michel de Montaigne
A fost publicat la Humanitas volumul Michel de Montaigne, ESEURI. Cartea Întâi (Humanitas, 2020, 395 pg.). Traducerea, după o ediție apărută în 2019 la Editura Robert Laffont (Paris), a fost dospită în limbă română de către Vlad Russo. El realizează și cronologia (pp. XLV- LXV) și notele unei ediții cu adevărat excepționale (al cărui colofon final vorbește despre reapariția editorilor profesioniști în arealul cărții românești). Ediția dispune de prefața lui Michel Onfray intitulată „A ști să te bucuri cu adevărat de faptul că exiști. De citit și recitit, iar și iar, Montaigne (pp. I-XLIII), ea însăși o carte în carte. Și de o Notă asupra ediției (pp. LXVII- LXXV), care propune cititorului o scurtă introducere în contextualizarea românească a traducerii lui Montaigne. Veți găsi o serie de eseuri-meditație la chestiuni cât se poate de actuale în ciuda faptului că sunt scrise și publicate la „întâia zi a lui martie una mie cinci sute optzeci“ și „previne de la capul locului – cum consemnează Montaigne în Către cititor – că nu mi-am propus, în ce o privește, alt țel decât ținând de ale mele, și numai al meu; n-am urmărit cu ea nici binele tău, nici faima mea: puterile mele nu-s pe potriva unui asemenea scop. Am hărăzit-o să le fie anume de folos rudelor și prietenilor mei, pentru ca, atunci când mă vor pierde (lucru ce se va întâmpla curând), să poată afla în ea câte ceva din felul meu de a fi și apucăturile mele, întregind și împrospătând astfel chipul în care m-au cunoscut. De-aș fi râvnit lauda oamenilor, m-aș fi gătit cu podoabe de împrumut. Eu vreau să mă arăt aici în felul meu simplu, firesc și obișnuit, neafectat și nemeșteșugit, căci pe mine însumi mă zugrăvesc. Cusururile mele se vor vedea în ea pe viu, ca și neîmplinirile și chipul meu înnăscut, atât cât mi-a îngăduit respectarea bunei-cuviințe. Căci dac-aș fi trăit în sânul unuia dintre acele popoare despre care se spune că își mai duc viața sub blânda libertate a legilor dintâi ale naturii, fii sigur că m-aș fi zugrăvit pe de-a-ntregul, și pe de-a-ntregul gol. Așadar, cititorule, substanța cărții mele sunt eu însumi: n-ai de ce să-ți cheltui vremea cu un subiect atât de ușuratic și lipsit de miez. Rămâi cu Domnul deci“. Apoi izvorăsc pagini cum nimeni nu a scris despre diferitele căi care duc la același rezultat, despre tristețe, despre înclinațiile noastre care ne poartă dincolo de noi, despre cum se descarcă sufletul de patimi alegând ținte false… Dar ce stau să fac? Luați și citiți! E mai mult decât literatură. Este Literatura!
Autor articol: C.A. Valer
