Tradiții

Pe cărările Ceahlăului: TOPONIMIE LOCALĂ (IV) – JGHEABURI, SĂNUNI, STÂNCI

Un toponim des întâlnit în Ceahlău este jgheabul. Ciobanii numesc jgheaburi acele văi adânci, săpate în coastele muntelui de torenţi, zone periculoase şi sălbatice, cu pereţii stâncoşi năpădiţi de flori şi tufişuri.

Doctorul Gh. Iacomi, pionierul turismului montan din Ceahlău, afirma despre aceste tăieturi în trupul muntelui: „Când străbaţi jgheaburilele, auzi doar fâlfâit de aripi şi susur născut din zborul mărunt al miilor de gâze, din foşnetul şi cântecul vieţii lor. Iarna, de te avânţi pe acolo, te vei zbate în zăpada până la brâu, într-o încremenire albă, cu inima strânsă de teamă să nu fii tăvălit de vreo avalanşă.“

Bătând cărările Masivului Ceahlău, călătorul trece prin Jgheabul Lupilor, Jgheabul Urşilor, Jgheabul Căprioarelor, ori altele, care poartă numele unor ciobani: Jgheabul lui Bosoi, Jgheabul lui Colbece, Jgheabul lui Oiteanu. Alte câteva sunt numite şi după aspectul lor: Jgheabul înfundat, Jgheabul Fundăii, Jgheabul cu Turnu (Tunu).

Localnicii folosesc frumosul cuvânt sănune (formă locală des utilizată în Ceahlău şi venind din „sărune“ – lat. salonae), definind acele locuri unde ciobanii aşază sarea cu tărâţe în troci, pentru oi şi viţei. Aşa sunt cunoscute: Sănunii din Piciorul Şchiop, Sănunii din Ocolaşul Mare, Jgheabul Sănuni, Piciorul Sănuni.

Stânci enorme sau turnuri au fost botezate şi cu numele unor ciobani care şi-au petrecut mai toată viaţa pe munte: Stânca lui Iosav, Turnul lui Dragomir, Piatra lui Fulga, Claia lui Miron, Stânca lui Nicandru.

Clăile lui Miron
Jgheabul Urşilor

Documentare realizată de Valentin Andrei