Doina Daşchievici s-a născut în 1943, la Bacău. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Iaşi, după care s-a stabilit la Piatra Neamţ.
Debutul artistic a fost consemnat odată cu expoziţia de la Galeria „Victoria“ din Iaşi, din 1963.
Fiind membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, are în palmares numeroase expoziţii personale în importante centre culturale ale lumii, precum şi participări la expoziţii colective din ţară şi străinătate. A expus în 1991 la Galeria Primăriei Strasbourg, în 1992 – la „Galerie le Contemporain“ din Bayon, Franţa, în 1998 – la Centrul Cultural Român din Budapesta, în 2002 – la I.C.R. Veneţia, în 2005 – la Galeria de Artă a Parlamentului României şi la Galeria „Apollo“ din Bucureşti, în 2006 - la Galeria „Artis“ Bucureşti, în 2007 – la Salonul Naţional de Artă Bucureşti.
Despre arta Doinei Daşchievici s-au pronunţat mulţi colegi, artişti plastici şi critici. Dintre multele idei exprimate, o reţinem pe cea a lui Lucian Strochi: „Pictura Doinei Daşchievici este una a construcţiei atente, definitive. Ai senzaţia că nu se poate adăuga sau scoate ceva. Pictoriţa crede în forţa cosmosului, înţeles ca fiind haosul guvernat de legi. Prin urmare, pictura ei, rece doar în aparenţă, are muşcătura fosforului alb. O pictură deloc concesivă cu privitorul. Doina Daşchievici nu devine complicea acestuia, nu îi face cu ochiul, nu îl lasă să se odihnească. Se foloseşte însă de inteligenţa acestuia. În fond, cunoaşterea se bazează pe iniţiere. Nu poţi citi fără să ştii alfabetul, valorile şi semnificaţiile literelor. Doina Daşchievici crede în posibilitatea omului de a se (auto)iniţia, după cum crede că arta rămâne un apanaj al elitei. Nu al unei elite exclusiviste, ci al uneia care te primeşte oricând, cu o singură condiţie: să încerci să treci prin proba labirintului“.
De-a lungul carierei sale, Doina Daşchievici a fost distinsă cu numeroase premii şi distincţii. Printre ele se numără Premiul „Aurel Băieşu“ pentru pictură, al Ministerului Culturii, în anul 1997; în 1999 a primit „Diploma de recunoştinţă a Primăriei Piatra Neamţ“, iar în 2001 a fost distinsă cu Marele Premiu al Bienalei de Artă „Lascăr Vorel“.
Despre acest tip de recunoaştere din partea colegilor de breaslă şi a comunităţii, Doina Daşchievici spunea cândva: „Premiile? Nu ştiu dacă totdeauna înseamnă o răsplată. În artă este firesc să existe multă subiectivitate. Iar premiile, dacă le privim ca o încurajare pentru creaţia viitoare a unui artist, pentru drumul lui, atunci cred că este bine. Fiecare premiu l-am privit ca un dar venit de la prieteni, de la cei care preţuiesc arta mea. De altfel, am avut şi şansa de a fi încondeiată de oameni care mi-au înţeles limbajul.“
Doina Daşchievici a împărtăşit din cunoştinţele artistice și din experienţa de artist plastic şi cursanţilor Şcolii Populare de Artă Piatra-Neamţ, în cadrul orelor de pictură. De altfel, una dintre discipolele sale, pictoriţa Cecilia Hăisan, mărturiseşte: „M-am înscris special la cursul ţinut de Doina Daşchievici pentru că îmi plăcea mult stilul ei. Domniei sale îi datorez recunoştinţă pentru că astăzi pictez“.
