La Editura Cristian PlusArt, din localitatea doljeană Malu Mare, a apărut la începutul lui 2026 o carte de poezii mai puțin obișnuită. „Din cauza ta. Dialog poetic” este, așa cum sugerează titlul de pe copertă, un dialog curajos între o Ea și un El – două universuri care se oglindesc și se caută neîncetat.
Cu aceasta ocazie – stă scris pe coperta patru –„Cristina Dumitru Pascal și Marian Bircea și-au dat cu grijă măștile jos, lăsând cuvintele să curgă liber într-o poveste care, de fapt, este chiar povestea noastră, a tuturor, scrisă de doi autori care au ales să transforme întrebările nerostite într-un destin poetic comun.
«Din cauza ta» nu este doar o colecție de poezii, ci o conversație sinceră despre tot ce ne face să fim noi înșine: trecutul care ne modelează, plictiseala care ne apasă și iubirea care ne reîntrupează. Este dovada că, uneori, cele mai profunde adevăruri se spun printre rânduri, într-un dans continuu între întuneric și lumină.”
DOR
El:
Necontenită răpăiala printre amintiri
îmi curg prin minte în șuvoaie
necunoscute mi-s trecutele iubiri
furtună e la mine-n gând și ploaie.
Același vis, cutremurată frunza
prinsă-n păienjeniș cu rouă
nevinovată țesătură îți e pânza
la mine-n suflet tare plouă.
Nu știu ce doare, însă toate dor
lipsite de o caldă-mbrățișare
nu înțeleg de ce îmi este dor
de tot ce n-am și ce mă doare.
M-ai prins cu visele plouate
în plăsmuiri închipuite-n bine
de diamante-n gând create,
hei, fato, cum e vremea pe la tine?
La mine este-o răpăială-n amintiri
neîmplinite amoruri trec în zbor
de fluturi prinși în dansul lor de miri
nici ei nu știu cât mi-e de dor.
Ea:
În suflet parcă-mi ninge
și-n gând am numai ceață.
Mă-ntrebi cam cum e vremea pe la mine.
De ce o faci, când știi prea bine
că-n zâmbet am o secundă care plânge
și orice mângâiere mi se transformă-n gheață.
De mult, de foarte mult nu mai visez.
Și amintirile le-am alungat.
Mă-ntrebi cam cum e vremea pe la mine.
De ce o faci, când știi prea bine
că-n lumea ta aș vrea să mă așez.
Dar, ce păcat, chiar am uitat,
mi-e viața un pian dezacordat.
Nimic nu mă mai doare.
Și de nimic nu-mi este dor.
Stau și-ți ascult furtuna și zgomotul
de aripi a unui fluture în zbor.
Mă-ntrebi cam cum e vremea pe la mine.
De ce o faci, când știi prea bine
că tot ce-am vrut lipsit e de culoare
de n-ai, măcar din când în când, o-mbrățișare.
Deci, hei, băiete, cum e vremea pe la tine?
Autor articol: Valentin ANDREI
