În noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1940, în pădurea Strejnic era executat, de către un comando legionar, istoricul Nicolae Iorga. Cei care l-au ucis sunt și azi niște anonimi, pe când marele cărturar trăiește încă prin opera sa.
Încercat de o sumbră premoniţie, istoricul scrie poemul cutremurător intitulat „Au fost tăind un brad bătrân”, rămas în manuscris, poem care se găsește la fondul „N. Iorga”, de la Biblioteca Academiei Române. El a fost publicat de Catinca Iorga, în luna februarie a anului 1941.
Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:
„O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteţi aşa grăbiţi?”
În anii mulţi cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulţi şi-au aflat un adăpost.
Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vreme aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?
Autor articol: Valentin ANDREI
