În rafturile Editurii „Nona“ se găseşte şi placheta poetei târg-nemţene Luminiţa Elena Botez. „Ultimul joc“, volumul său de debut, conţine versuri scrise în perioada decembrie 1983 – ianuarie 1988. Omniprezentă este poezia de dragoste, versurile fiind dominate de sentimentul denumit, atât de românesc, „dor“.
Cartea a apărut la „Nona“, în anul 2000.
Luminiţa Elena Botez s-a născut la Târgu-Neamţ, în ziua de 3 februarie 1966. A absolvit, în anul 1995, Facultatea de Litere (specializarea română-engleză).
A obţinut mai multe premii la concursuri naţionale de poezie şi proză. A publicat traduceri în diverse reviste literare din ţară.
MESAJ
Să nu te superi că acum
Te fac să-ți amintești de mine.
Un singur lucru vreau să-ți spun:
Mi-e dor de tine!
Și dacă-i toamnă și-i târziu
Eu tot mai sper că va fi bine.
Nu cred decât ceea ce știu:
Mi-e dor de tine!
Poate, cândva și undeva
Te voi găsi. Dar azi, în fine,
Te rog un lucru nu uita:
Mi-e dor de tine!
NOI ȘI-UN ÎNCEPUT
La ora când va fi să vii
Vor răsări pe ape flori
Și mii de stele argintii
Se vor ivi de după nori.
Am să te-ntâmpin cu mult dor,
Având în păr parfum de fragi,
În suflet, murmur de izvor
Și-n gene, foșnet lin de fagi.
Și-o să uităm că am știut
Al oamenilor grai ciudat;
Vom fi doar noi și-un început
Ce numai nouă ne e dat.
DE-AȘ MAI AVEA
De-aș mai avea o zi din viața ta
Aș strânge toate visele în doi,
Mi-aș lua din fiecare partea mea
Și ți-aș da restul înapoi.
De-aș mai avea privirea ta de dor
Uitată undeva pe chipul meu,
Aș cere licărirea-i de izvor
Și ți-aș da restul; să nu-ți fie greu.
De-aș mai avea azi o mângâiere
Pierdută-n părul meu, pe înserat
Aș opri doar clipa de tăcere
Și ți-aș da ție restul neschimbat.
De-aș mai avea iubirea ta vreodată
Eu nici n-aș ști ce pot să fac cu ea...
Și-atunci ți-aș da-o ție toată
Că-ar fi târziu să mai păstrez ceva.
ULTIMUL JOC
Mai spune tu o vorbă, două
Și lasă-mi o visare-n plus;
Ia-ți diminețile cu rouă
Și nopțile care s-au dus.
Împarte cărțile, iubite:
Promit că e ultimul joc.
Să nu pui totul dinainte
În buzunarul cu noroc!
Și să n-ascunzi asul de pică...
Să fim cinstiți măcar o zi.
Așa... acum nu-mi mai e frică.
Hai să pornim! Fie ce-o fi!
(Luminița Elena BOTEZ)
Autor articol: Valentin ANDREI
