Bunica avea felul ei de a face Ajunul să pară o zi cu bătaie de inimă. „Crăciunul începe din zori, nu din seară”, îmi spunea mereu, în timp ce frământa aluatul pentru colacii ce urmau să ajungă la colindători. Ținea la rânduiala asta cum ținea la luminile ochilor ei. Turtele – „scutecele Domnului” – erau cele mai dragi: le presăra cu nucă și zahăr, dar mai mult decât atât, cu credință.
În „casa mare”, sub icoană, bunica pregătea masa cu rost: vin roșu, turte, prune fierte și colaci în cele patru colțuri. „Așa se așază binele în casă”, zicea, și nu o contrazicea nimeni. Ne amintea că în Ajun nu se gustă nimic până nu vine preotul să binecuvânteze masa. „Să nu uitați asta niciodată: aici nu-i vorba de mâncare, e vorba de suflet”, murmura ea.
Dar mai drag îi era să ne spună superstițiile și sfaturile pe care le știa de la mama ei și de la bunica ei, și parcă se lumina toată când începea:
„Nu măturați casa în Ajun, copii, că izgoniți norocul.”
Îmi amintesc cum ridica mătura și o sprijinea în prag, ca să ne fie clar tuturor că nu era de glumit.
„Să nu rămână nimic împrumutat prin sat. Tot ce-ai dat, să-ți fie înapoi înainte de Crăciun, altfel rămâne norocul pe drum străin.”
„Fata nemăritată să tragă cu ochiul la preot: dacă zăbovește în casa ei și gustă ceva, îi vine ursitul mai repede.” Râdea, dar cu un ochi ne urmărea serios, ca nu cumva să uităm.
„Când scoți pâinea din cuptor să spui: cum e cuptorul plin de pâine, așa să fie pomii plini de poame.”
Și o vedeam cum își ridică ochii spre grădină, de parcă deja vedea primăvara.
„Să nu beți rachiu în Ajun, că stricați ziua sfântă.”
Tonul ei era mereu blând, dar aici nu exista abatere.
„Dacă vrei să știi cum îți va fi sănătatea anul următor, taie un măr în două. Curat să fie în mijloc, curat să-ți fie și anul.”
„Iar animalele, săracele, să nu le uitați – un pic de aluat pe frunte le păzește de deochi și de boală.”
Pe seară, înainte de colindători, bunica aprindea lumina și spunea:
„Bradul să fie gata înainte să cadă noaptea. Verdele lui ține viața trează în casă, iar roșul alungă tot ce nu-i bun.”
Bradul strălucea molcom, colacii erau aliniați, turtele așezate la locul lor, iar noi ascultam fiecare povață cu grijă. Iar bunica, ca o carte deschisă, încheia mereu la fel:
„Crăciunul nu-i doar ce pui pe masă, ci ce ții în inimă. Dacă păstrezi rânduiala, păstrezi și binele.”
Așa ne învăța ea, cu sfaturi simple, cu superstiții vechi și cu credința că, atâta timp cât omul își amintește ce a spus bunica, sărbătoarea nu-și pierde niciodată magia.
Documentare realizată de Oana-Talida COZMA
