Aceste trei cuvinte sunt titlurile celor trei compartimente ale unei noi cărți publicate împreună cu altele două în 2020, de prolificul scriitor Constantin Ardeleanu, născut la Tazlău și stabilit definitiv la București, după absolvirea Facultății de Științe Economice din Iași.
Atributul folosit de noi nu este deloc peiorativ, având în vedere că autorul a publicat între 1996 și 2020 un număr impresionant de cărți, aproape 40 de volume (poezie, proză, teatru, eseu), dovedind așa cum am mai spus și cu alte ocazii, o înzestrare livrescă deosebită și nu în ultimul rând un talent de necontestat.
Cartea de acum – Poiana cireșului sălbatic – este un consistent volum de proză scurtă în care cele mai multe dintre personaje sunt desprinse din realitatea satului natal, Tazlău, dar și din alte medii pe care autorul le-a frecventat de-a lungul vieții.
La o privire, ca să nu zicem lectură fugară, cititorul care a cunoscut și trilogia „Hâtrii Tazlăului“, ar putea să spună că de fapt această primă parte a volumului de acum este o continuarea a cărții amintite deja.
Dar lucrurile nu stau deloc astfel. E drept că și acum, ca în aproape toate cărțile lui C. Ardeleanu, umorul este predominant în toată gama lui de la simpla ironie uneori aproape neobservată, la sarcasmul pe care cum spuneam și cu altă ocazie se apropie de cel întâlnit în pamfletele argheziene.
Cine știe toate semnificațiile cuvântului ,,răgălii“ va descoperi în această parte a cărții câteva exemplare umane localizate de autor în satul natal, realizate magistral.
Cea de-a doua parte „Izvoare“ conține câteva proze în care autorul își propune și chiar reușește să ne convingă care au fost, pe lângă frecventarea de-a lungul vieții sale, a marilor instituții de cultură și artă (cinematograful, filarmonica, opera, teatrul, expozițiile de artă, toate din țară sau străinătate), și marile personalități cu care s-a intersectat în timp. Pentru aceasta, una din proze prezintă o seară la Casa Armatei din București, unde printre alții au participat marii actori Radu Beligan, Ion Lucian, Tamara Buciuceanu etc., scriitorul Fănuș Neagu etc.
Câteva proze prezintă Revista „La Tazlău“ și șezătorile literare, unde autorul nostru a fost prezent de-a lungul celor zece ani de existență a manifestării organizate în fiecare an în casa scriitorului I. I. Mironescu, de către profesorul Gheorghe Blaga. Ne abținem să-l caracterizăm pe acesta deoarece a făcut-o în chip magistral C. Ardeleanu: […] vivantul Blaga, exigent și jovial, erudit și convingător, concesiv cu nimicurile, dar consecvent cu principiile, graseind fără emfază în limba lui Apollinaire și mirându-se, retoric, de ticăloșia lumii.
Tot la capitolul personalități îl are în vedere pe prof. universitar Ilie Dan, cel care s-a ocupat de realizarea unei ediții critice a operei lui I. I. Mironescu și care a fost prezent la multe dintre șezătorile de la Tazlău.
Dar cel mai important izvor pentru scriitorul nostru rămân locuitorii Tazlăului, cu bune și cu rele, însă gospodari și nu în ultimul rând plini de umor: Tăzlăuanii n-au cine știe ce bunăstare, dar de bună dispoziție nu duc vreodată lipsă…
În ultima parte, intitulată „Viituri“, se reține portretul în alb-negru al marelui actor Gheorghe Dinică.
De asemenea, din întreaga carte se realizează în mod magistral și un portret al Eleonorei Ardeleanu, mama scriitorului Constantin Ardeleanu.
Deși cartea este structurată de către autor așa cum am relatat deja, ne permitem să observăm că de fapt răgălii se întâlnesc în toate cele trei părți. Dar întregul este realizat fabulos, așa cum sunt toate cărțile lui Constantin Ardeleanu.
Mai menționăm, cum am făcut-o și altădată, că scriitorul de la Tazlău, mutat în București, dar care nu a plecat niciodată definitiv din satul natal și care revine periodic ACASĂ, își scrie cartea într-o limbă română aproape fără greșeală, realizând încă o parte a operei sale capitale ce se constituie într-o adevărată monografie sentimentală a Tazlăului.
Constantin TOMȘA
