Pastila de cultură

CRONICA DE FILM – O continuare de succes – „Moromeții 2“

Foto: Alex Galmeanu

La 31 de ani după „Moromeții“, Stere Gulea a lansat „Moromeții 2“ (disponibil acum pe Netflix). Având premiera românească pe 16 noiembrie 2018, noul film a fost bine primit atât de spectatori (200.000 de bilete vândute), cât și de industria cinematografică.

„Moromeții 2“ a obținut Marele Premiu și Trofeul Uniunii Cineaștilor, precum și distincții pentru interpretare masculină (Horațiu Mălăele), scenografie și costume, la Gala Premiilor UCIN, fiind totodată marele câștigător (cu nouă statuete în palmares: Cel mai bun film, imagine, montaj, sunet, decoruri, costume, machiaj și coafură, „Tânără speranță“ ¸- actorul Iosif Paștina – și Premiul Publicului) al Premiilor Gopo. Cea mai recentă creație a lui Gulea marchează un moment de referință în istoria cinematografiei naționale, dovedind că aspirațiile artistice ale realizatorilor români nu sunt incompatibile cu așteptările publicului larg.

De data asta, regizorul-scenarist nu a transpus pe ecran doar volumul al doilea, din 1967, al capodoperei cu același titlu a lui Marin Preda, ci și câteva episoade din romanul autobiografic al scriitorului din Siliștea Gumești, „Viața ca o pradă“ (1977). Noua incursiune a lui Gulea în universul moromețian / predian este plasată narativ după încheierea războiului din 8 mai 1945, când țara noastră a intrat în sfera de influență a URSS. După trei ani de școală la oraș, Niculae (Paștina) este obligat să revină în satul natal și la ce-a mai rămas din familia sa numeroasă de odinioară. Frații săi vitregi, Paraschiv și Achim, și-au făcut un viitor în București, Nilă a murit pe front, iar surorile mai mari s-au măritat și au plecat la rândul lor. Acasă au mai rămas doar Ilie (Mălăele), fostul patriarh autoritar, acum depășit de vremuri, și Catrina (Dana Dogaru), care nu-și mai suportă deloc soțul, mai ales de când acesta s-a lăsat fermecat de sora primei sale neveste.

Muncile câmpului sunt aceleași, vocile satului se aud în continuare în fundal, dar timpul nu mai are răbdare cu personajele lui Preda și Gulea. Cineastul este interesat atât de dispariția „celui din urmă țăran“ (cum l-a numit criticul literar Nicolae Manolescu pe Ilie Moromete), cât și de perioada de formare a lui Niculae, un evident alter ego al scriitorului. În film, Niculae-creatorul îi ia locul lui Niculae-activistul din carte, dar schimbarea de accent nu eclipsează profunda transformare a societății românești. Fără a fi o adaptare „literară“, dar nici una prea liberă, filmul lui Gulea reușește exemplar să redea spiritul lumii lui Preda, la întrepătrunderea realității cu ficțiunea.

Mihai Fulger

Foto: Vlad Cioplea