Mucenicii – jertfe antropomorfe
În majoritatea zonelor etnografice există obiceiul ca de 9 martie să se facă diferite figurine din aluat cu chip de om, albină, pasăre sau de colac. La nici o altă sărbătoare calendaristică femeile nu modelează atâtea forme antropomorfe din aluat ca în ziua de Măcinici. Adesea, acestea seamănă cu păpuşile cu care se joacă copiii: „au cap, ochi, nas, gură, mâini şi picioare făcute din făină de grâu şi frământate în miere, cu miez pisat de nucă“ şi cu figurinele umane găsite de arheologi în săpături.
În unele zone ale României, formele antropomorfe modelate din aluat în forma cifrei opt erau uscate şi fierte în apă în care se adăuga apoi zahăr, miez de nucă şi scorţişoară. Indiferent de denumire şi formă, preparatele rituale din aluat se împărţeau la rude şi vecini. În această zi, morţilor li se mai împart şi alte produse alimentare: fasole sleită, nuci poame, alune.
În unele sate se facea un „bradoş mai mare în forma de om cu gură, cu urechi şi cu nas, dar orb, numit Uitata. Acesta se face pentru pomenirea tuturor morţilor care în timpul anului ar fi fost uitaţi, adică nepomeniţi. Colacul Uitata, uns cu miere, înainte de a fi mâncat, era jucat de copii în jurul focului aprins în bătătură. (Ion Ghinoiu)
Beţia rituală de Măcinici
Credinţa românilor că ar fi bine ca omul să bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua 9 martie, ziua de Măcinici, aminteşte de beţiile rituale care se făceau la sărbătoarea începutului de an celebrat primăvara, în preajma echinocţiului.
Vinul consumat la Măcinici se spunea că se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă.
Cine nu putea să bea atâtea pahare cu vin, trebuia să guste câte puţin din acestea sau să fie stropit cu băutură.
După tradiţiile creştine, numărul paharelor cu vin băute ar corespunde cu cel al Sfinţilor Mucenici din Sevastia, numiţi în Calendarul popular Moşi, Sfinţi, Sfinţişori, Mucenici.
