În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Mucenic Hristofor este prăznuit în fiecare an pe 9 mai, alături de Sfântul Proroc Isaia și de Sfântul Ierarh Nicolae.
Locul de origine al Sfântului Hristofor este incert, oscilând între Răsăritul deșertului Persiei, pe teritoriul Indiei sau Pakistanului, și Nordul Africii. Cel mai vechi manuscris privind viața sa, de la jumătatea secolului al IV-lea, ne povestește despre un soldat originar din Nordul Africii, pe nume Reprov, acesta fiind numele de păgân al Sfântului Mucenic Hristofor. Tânărul soldat avea un chip înfiorător, fața lui semăna cu a unui câine, iar cuvintele îi erau stâlcite. Reprov s-a rugat la Dumnezeu să-i fie dăruit glas uman cu scopul de a propovădui credința creștină. După ce Dumnezeu săvârșește această minune, Hristofor, acum prizonier la romani, pătimește multe chinuri, timp în care a adus multe suflete la credință.
Hagiografii occidentali relatează faptul că, înainte de a fi luat prizonier, transporta oamenii printr-o apă mare de pe un mal pe celălalt. Într-o zi l-a purtat, fără să știe, pe umerii săi și pe pruncul Iisus. Mântuitorul i-ar fi spus atunci: „Ai purtat pe umeri nu doar lumea toată, ci și pe Cel care a creat-o”. Se crede că în acel moment a dobândit har ceresc și a primit numele de Hristofor, adică „purtător de Hristos”.
Sfântul Hristofor este prezent în Moldova încă din veacul al XVI-lea, fiind reprezentat adesea pe pereții vechilor noastre biserici. Îl vedem, spre pildă, în celebrele fresce exterioare ale Mănăstirilor Moldovița și Sucevița.
Documentare realizată de
Robert-Marian FOTEA
„Timpul sacru. Sărbătorile de altădată”, Marcel Lutic
