*situat la numai 25 de kilometri de Piatra Neamț, Lacul Cuejdel este unul dintre cele mai pitorești locuri din zonă
Unul dintre cele mai frumoase locuri din Neamț, încă nedescoperit de toată lumea astfel încât să devină „bătut“ și cutreierat, asemenea multor altora din județ, este Lacul Cuejdel. De o frumusețe cutremurătoare, ancorat într-o natură aproape virgină, Lacul Cuejdel a crescut precum un copil ajuns acum la maturitate. Conform constatărilor specialiștilor vremii, în 1978 au început surpări și alunecări la baza Culmii Munticelu, pe cursul pârâului Cuejdel. Cutremurul din 1990 avea să îi dea un nou zvâc pământului ce nu se înțepenise, astfel că un an mai târziu s-a produs o alunecare masivă, care avea să devină stăvilar pentru noul lac, fiind blocată toată apa într-o vale.
Vorbesc specialiștii că principalul motiv al alunecărilor ar fi mâna omului, care a tăiat copacii și și-a făcut drum prin inima pădurii pentru a-i transporta, dar văzând ce frumusețe a ieșit de pe urma unei prăvăliri a măruntaielor muntelui, îți trece orice supărare pe spiritul distructiv antropic.
Până acum câțiva ani, ca să fi ajuns la Lacul Cuejdel îți trebuia curaj și rezistență. Drumul lung și anevoios a tăiat multor iubitori de natură din elan. Acum însă, în două-trei ceasuri, se ajunge agale cu copii de câțiva ani, fiind de parcurs vreo trei kilometri și jumătate. Cei mai mari, mai sprinteni, ajung pe buza apei și într-un ceas, după ce lasă mașina la bariera din satul Cuejdiu, înainte de a intra pe drumul forestier.
Mai greu sau mai ușor, ajutați de o bâtă făcută dintr-o creangă de copac, calea către Lacul Crucii, denumit așa datorită formei pe care o are, este de poveste. Brazii parcă își ridică ramurile țepoase pentru a-i face loc trecătorului să se strecoare. Lângă apă, aerul e atât de curat, că parcă te îneci când îți inundă plămânii. Numai țipătul unor păsări de pradă ce brăzdează văzduhul și fâlfâitul aripilor lor „strică“ solemnitatea liniștii. Câtă frumusețe! Câtă splendoare reușește să creeze natura acolo unde lucrează singură! Unde n-ar veni un Hogaș, cu Pisicuța de zăbală, să își odihnească trupul masiv pe malul Lacului Cuejdel și să scrie despre el cum a scris despre Munții Neamțului, trecându-i în „eternitatea literară“! Sau un Coșbuc! Cât ar cânta el în pastelurile-i neasemuite feeria unui asemenea loc!
E liniște la Cuejdel! E o întâlnire cu natura precum cea cu icoanele de pe ușile împărătești din fața sfântului altar. Aproape că nu îți găsești cuvintele, nu știi ce să spui de uimire! Frumos! Desăvârșit! Lacul e o pădure scufundată, ce străpunge luciul apei cu trunchiuri înnegrite de timp, ce se ițesc către cer.
Am văzut, am admirat, am plecat! În liniște, fără a strica frumosul de acolo și pentru a se putea bucura și alții de el. Turistul din Neamț poate alege să ajungă la Cuejdel. Întâlnirea cu mama natură e emoționantă și frumoasă și va fi o experiență de neuitat. Eventual, de repetat.
Rezervația Naturală Lacul Cuejdel este arie protejată de interes național, constituită conform HG 2151/2004 și Legii nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și fainei sălbatice. Sunt interzise pescuitul, îmbăierea în lac, hrănirea animalelor sălbatice, deranjarea păsărilor și a cuiburilor.
Documentare realizată de Teodora BALINT
Foto: Teodora BALINT
