Cafeneaua culturală

Turist prin Neamț – Magia Cetății Petrodava de la Bâtca Doamnei

Turist prin Neamț – Magia Cetății Petrodava de la Bâtca Doamnei

În drumețiile noastre pe cărări nemțene, facem oprire în această lună de august, aproape de Piatra-Neamț și descoperim magia Cetății Petrodava de la Bâtca Doamnei, un loc ce abundă în istorie și dezvăluie din tainele civilizației geto-dacice.

La doar 4 km de centrul oraşului, spre apus, dincolo de Schitul şi cartierul Doamna, se dezvăluie Bâtca Doamnei. O înălţime izolată de 457 metri, smulsă din lanţul muntos, cu pante prăpăstioase spre apă, accesibilă doar dinspre Sud, unde un drum modernizat înaintează până la poalele stâncoase. De aici, un drum improvizat urcă lin până pe creastă, unde s-au descoperit ruinele Cetăţii Dacice de pe Bâtca Doamnei, una dintre cele mai interesante şi mai comentate fortificaţii antice din Moldova.

Vestigiile arheologice de pe Bâtca Doamnei au fost descoperite de către cărturarul şi cercetătorul Constantin Matasă, fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra-Neamţ. Rămășițele dacice de pe Bâtca Doamnei ocupă o suprafaţă de aproape 20.000 m2 pe creasta înălţimii, folosindu-se platoul central şi terasele vestice, iar în unele cazuri şi suprafeţele nivelate în mod special pentru construcţii.

Arheologic, s-au determinat două nivele de locuire: unul datând din secolul al II-lea î.Hr., celălalt corespunzător perioadei dintre secolele I î.Hr. şi I d.Hr. În prima fază s-au făcut puţine construcţii de piatră, întreaga suprafaţă locuită fiind protejată de o palisadă cu o grosime de peste 6 metri şi întărituri de piatră în punctele cele mai expuse unor eventuale atacuri. Ulterior, traseul acestei palisade a fost acoperit cu un zid de piatră, a cărui grosime depăşeşte 3,5 metri. S-a folosit piatra locală, fasonată sumar prin dăltuire, iar temelia a fost amenajată şi consolidată prin două straturi de pietriş şi lut, aplicate direct pe stânca de bază. Paramentul exterior, îngrijit executat din blocuri de dimensiuni care se reduc de la bază în sus, are aspectul unui opus quadratum; spre interior se află un alt parament, iar între ele un emplecton din pietre şi pământ, conferind aşezării aspectul unui oppidum.

Zidul de piatră se întindea ca un patrulater neregulat în jurul construcţiilor din interior şi se păstrează astăzi în mai bune condiţii doar pe latura sudică. Spre miazăzi, de-a lungul zidului de incintă, s-a ridicat şi o palisadă de protecţie întărită cu bârne şi nuiele, aceasta fiind latura cea mai vulnerabilă, unde se afla şi intrarea în cetate. Nu se ştie dacă zidul a avut bastioane şi turnuri de apărare, în condiţiile actuale doar în colţul sud-estic putându-se identifica urmele unui turn, dar şi acestea destul de răvăşite. Starea proastă de conservare a vestigiilor a determinat şi o anumită doză de scepticism din partea unor cercetători, care consideră că nu ar fi vorba de ziduri de incintă, ci de ziduri pentru consolidarea teraselor şi a celorlalte lucrări de amenajare a terenului. Oricum, zidul exterior protejează mai multe construcţii concentrate îndeosebi pe platoul central, printre care şi mai multe locuinţe cu pereţi de bârne şi temelii de piatră. Dar cel mai important edificiu este sanctuarul alcătuit din aliniamente de tamburi de piatră, asemănătoare până la identitate cu cele descoperite în centrele dacice din Munţii Orăştiei. Indiferent dacă este vorba de un singur sanctuar cu aliniamente situate la niveluri diferite, sau de două, după cum susţinea N. Gostar, prezenţa acestor tamburi de gresie, situaţi la distanţe egale de 1,9 metri şi pe care geto-dacii ridicau coloanele de lemn în vârful cărora ardeau ofrandele aduse zeilor, relevă importanţa centrului de locuire de pe Bâtca Doamnei, cu un rol bine precizat în viaţa spirituală a populaţiei din zonă. Studiile arheologice efectuate în aria de locuire geto-dacică au impus concluzia că sanctuarele sunt destul de rare, ele apărând doar în aşezările cu un ridicat potenţial economic şi militar, cu evidente veleităţi de hegemonie într-o regiune sau alta.

Zidurile de pe Bâtca Doamnei s-au năruit sub presiunea unei forţe care supusese aproape toate marile imperii ale antichităţii, dar populaţia din ţinutul Kogaionului s-a hrănit veacuri de-a rândul din libertatea codrilor, revenind de fiecare dată pe vechile sale vetre. După un mileniu de aprigă furtună, zidurile de pe Bâtca Doamnei s-au însufleţit iarăşi de cântecele vitejeşti ale acelora care vor apăra cu aceeaşi tenacitate şi dacică sfidare a morţii, temeliile tânărului stat feudal românesc.

În cercetarea istorică, Petrodava constituie un exemplu care ilustrează elocvent succesul şi necesitatea unei investigaţii complexe. Geografia, lingvistica şi arheologia au condus împreună la identificarea şi localizarea Petrodavei.

În „Îndreptarul“ său, Ptolemeu, astronom și geograf de origine greacă, o menţionează ca fiind situată la 53°45′ longitudine şi 47°40′ latitudine. Pe baza acestor informaţii s-a presupus, de mai multă vreme, că Petrodava s-ar fi aflat undeva în Vestul sau Nord-Vestul Moldovei.

În cursul săpăturilor întreprinse aici în decursul mai multor ani, a ieşit la iveală obişnuitul inventar al aşezărilor geto-dacice: ceramica locală şi cea de import (elenistică şi romană), unelte de fier, obiecte de podoabă, râşniţe de piatră etc. Frecventă este ceramica fină lucrată cu roata, de culoare cafenie şi decorată cu benzi sau motive geometrice realizate cu roşu, aşa cum se întâlnesc cu precădere în Moldova. Obiectele de import sunt relativ rare. În afară de unele piese, mai ales fragmente de amfore, se remarcă un vas din bronz aurit, a cărui toartă este lucrată, în partea inferioară, sub forma unui cap omenesc.

Cu toate că cetatea dacică de pe Bâtca Doamnei este lipsită de acea monumentalitate de care se bucură majoritatea cetăţilor dacice din Transilvania, totuşi şi aici constatăm că s-a răsfrânt aceeaşi idee a unei înalte culturi dacice, care, după câte se vede, a fost unitară.

Istoricii concluzionează că această fortăreaţă, împreună cu cetăţile învecinate de pe dealul Cozla şi Cetatea Calu ,din comuna Piatra Şoimului, au reprezentat un sistem defensiv care avea rolul de a supraveghea Valea Bistriţei.

Cei care sunt în căutare de relaxare presărată cu căutări istorice și miresme dacice, pot accesa cu ușurință frumusețea răvășitoare a locului. Vă asigurăm de o vedere de poveste, încărcată de spiritualitate și frumusețe.

Documentare realizată de
Oana-Talida COZMA

Sursa: enciclopedia-dacica.ro