În numărul nostru din mai 2022 am făcut cunoştință cu tragedianul Eschil și cu opera sa. În numărul curent continuăm să facem să descoperim figurile proeminente ale teatrului grec din antichitate.
Sofocle este de origine din Colonos, dar anul nașterii sale este incert. Unele surse spun că ar fi vorba despre 498 î.H., altele menționează anul 496 î.H., în timp ce în alte menționări apare 495 î. H.
Biografii afirmă că întreaga viață a lui Sofocle se confundă cu „secolul de aur al Atenei“, epocă dominată de luptătorul și omul de stat Pericle. Tatăl lui Sofocle, Sofilos, a fost armurier. Tânărul Sofoclestudiază filosofia, muzica, arta dramatică, literatura și gimnastica, participând la concursurile de profil.
Opera
Cum în filosofie apăruse convingerea că „omul este măsura tuturor lucrurilor“, în tragedia scrisă Sofocle nu va mai căuta elanul și grandoarea titanică din vremea lui Eschil, ci plenitudinea de gânduri și sentimente ale cetățeanului noii Atene. Sofocle introduce pe scenă și al treilea actor, reducând astfel elementul liric, dezvoltând dialogul dramatic și dând piesei o structură mai bogată.
Învățând tehnica tragediei de la Eschil, în cei 60 de ani de creaţie, începând de la vârsta de 28 de ani, a scris o 123 de tragedii şi drame satirice, dintre care s-au păstrat șapte tragedii întregi şi fragmente din alte patru capodopere. Dintre scrierile rămase celebre, amintim Ciclul teban: „Oedip-rege“, „Oedip la Colonos“, „Antigona“; Ciclul troian: „Ajax“, „Filoctet“, „Electra“; „Trahinienele“.
„Oedip rege“ este tragedia care a fost considerată drept lucrarea desăvârșită din întreaga antichitate. Subiectul tragediei este arhicunoscut, fiindcă și astăzi „Oedip rege“ este piesa cea mai des jucată din tot teatrul grec din antichitate.
Pentru întreaga operă, sursă de inspiraţie i-au fost legendele naţionale şi ciclurile epice care circulau în lumea greacă.
Sofocle, văzut de cetățenii Atenei drept unul dintre conducători
În plan social, Sofocle era onorat de către cetățenii Atenei cu importante funcții politice și militare. Era apreciat în mod deosebit pentru înaltul său spirit cetățenesc. Amintirile tiraniei mai stăruiau încă în mintea oamenilor, când Sofocle înfiera tirania personificată în figura lui Creon din piesa sa, „Antigonia“. Poporul Atenei îl aprecia, pentru că el dădea glas ideilor și sentimentelor celor mulți.
La serbările în cinstea Salaminei, conduce corul efebilor (cursanţi ai unor şcoli militare) și este ales de două ori strateg (conducător al armatei).
În anul 413 î.H., după înfrângerea din Sicilia, a fost ales în colegiul celor șase magistraţi care conduceau statul atenian.
Trece în neființă în anul 406 î.H.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
