Traseul Baltagului continuă. Un loc important din itinerarul romanului „Baltagul“ de Mihail Sadoveanu este mănăstirea Bistrița. Vitoria Lipan caută îndrumarea supremă la Sfânta Ana de la mănăstirea Bistrița, înainte de a porni în căutarea soțului care nu a mai ajuns acasă. În Sfântă își pune toată nădejdea, nu în „stăpânire“, chiar dacă face și demersurile formale către aceasta, la Piatra. „Icoana cea mai mare și mai de căpetenie a mănăstirii, cătră care avea a-și spune ea năcazul îndeosebi. Sfânta Ana o privi dintrodată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna“, scrie Sadoveanu.
Vitoria dobândește convingerea că Nechifor nu mai trăiește după întâlnirea cu Sfânta Ana întruchipată în celebra icoană de la Bistrița și, astfel, își planifică expediția cu un scop clar, deși nemărturisit apropiaților.
Situată la doar 8 kilometri de Piatra Neamț, mănăstirea Bistrița este ușor de vizitat cu autoturismul sau chiar cu un mijloc de transport în comun, luat din municipiul reședință de județ.
Când ajungi aici, te învăluie o lumină și o liniște venite din înălțimi, dar modelate de muntele, pădurea și piatra învecinate.
Lăcașul de cult este înconjurat de un zid de incintă masiv din piatră, care avea inițial patru metri înălțime, metereze și drum de strajă pe toată lungimea lui. Astăzi nu mai este decât o amintire decorativă a vremurilor în care aveau loc frecvente năvăliri, pustiiri, jefuiri și incendieri.
Mănăstirea Bistrița, ctitorie a lui Alexandru cel Bun, care a domnit din anul 1400 până în anul 1432, este una dintre cele mai importante din Moldova, având întâietate cronologică, se poate presupune, și administrativă în Ținutul Neamț. Astfel, ea este atestată documentar, când era deja zidită, în anul 1407, în același an de primă menționare și pentru mai celebra mănăstire Neamț. Totuși, mănăstirea Bistrița are rang superior, de exarhie, asupra tuturor mănăstirilor din Ținutul Neamț, din timpuri care urcă probabil la momentul ctitoriei. Vremurile au făcut însă ca alte astfel de lăcașuri să fie mai populare astăzi.
Dar importanța istorică cea mai mare a mănăstirii Bistrița este dată de faptul că reprezintă piatra de hotar între întemeietorii statului feudal Moldova și voievozii următori. Întâiul ctitor al mănăstirii Bistrița, Alexandru cel Bun, rupe tradiția și decide să nu mai fie înmormântat în prima necropolă domnească – mănăstirea Bogdana din Rădăuți, în care sunt înmormântați, cu mici excepții, toți domnitorii moldoveni anteriori – și își ridică locul de veci, ca nouă necropolă voievodală, la mică distanță de actualul oraș Piatra Neamț.
În biserica mănăstirii Bistrița, în încăperea specială pentru morminte, căreia i se spune și gropniță, alături de locul de veci al ctitorului se află mormântul uneia dintre cele trei soții ale lui Alexandru cel Bun, cea căreia i s-a spus Ana. De asemenea, se găsesc mormintele lui Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, mormântul Chiajnei, soția lui Ștefan Lăcustă, precum și al lui Anastasie, mitropolit al Sucevei.
Va urma!
Mănăstirea Bistrița – Icoana Sfânta Ana 
Mănăstirea Bistrița – Icoana Sfânta Ana 
Mănăstirea Bistrița – Mormânt Alexandru cel Bun 
Mănăstirea Bistrița – Statuie Alexandru cel Bun, ctitor 
Mănăstirea Bistrița – Turn clopotniță intrare 
Mănăstirea Bistrița – Turn clopotniță Ștefan cel Mare 
Mănăstirea Bistrița – Ziduri de incintă
Autor articol/Foto: Mihael BALINT
