„Noi vrem să ne unim cu Ţara!“, un deziderat împlinit
În toamna anului 1918, lupta popoarelor pentru eliberare şi unitate naţională a cunoscut un avânt deosebit. Românii din Transilvania, aflată sub dominaţia monarhiei habsburgice, au rupt lanţurile ce-i încătuşau de secole, redevenind stăpâni pe strămoșescul lor pământ. Hotărârea de la 1 Decembrie 1918, pecetluită la Alba Iulia de votul celor 1.228 de deputaţi, a finalizat lupta dusă de poporul român de-a lungul secolelor pentru realizarea statului naţional unitar. Unirea a fost rezultatul unui îndelung proces istoric, la înfăptuirea căruia au contribuit generaţii după generaţii, cu conştiinţa unităţii de neam ce a trăit mereu vie în inima poporului şi l-a luminat în vremurile grele de restrişte.
„Biruit-au gândul“ ca, după veacuri lungi de dominaţie, Transilvania să se alăture la Ţara-mumă şi nimeni să nu mai fie străin în ţara sa. La 1 Decembrie 1918, peste o sută de mii de oameni au reeditat în noi dimensiuni Adunarea de la Blaj şi au dat un conţinut concret strigătului ţărănimii paşoptiste „Noi vrem să ne unim cu Ţara!“.
Ecouri ale Unirii în judeţul Neamţ
Realizarea unirii tuturor românilor a fost salutată cu entuziasm de întreaga populaţie a ţării, care, în haine de sărbătoare, a serbat evenimentul. Şi locuitorii meleagurilor de la poalele Ceahlăului, urmaşii plăieşilor lui Ştefan cel Mare, au sărbătorit cu entuziasm realizarea Unirii. În cursul lunilor decembrie 1918 şi ianuarie 1919, în toate satele şi oraşele judeţului Neamţ s-au ţinut ample adunări prin care se aducea un omagiu actului consfinţit de Adunarea de la Alba Iulia.
În satul bunicilor lui Ion Creangă, la Pipirig, cu ocazia adunării ţinute la şcoală în semn de recunoştinţă pentru cei 43 de săteni morţi în război „pentru înfăptuirea marelui ideal naţional“, s-a subliniat importanţa realizării „acestui eveniment măreţ pentru ţară“. În continuarea adunării a avut loc o frumoasă serbare şcolară, la care a asistat un numeros public.
Într-un raport din 9 ianuarie 1919, al Direcţiunii Şcolii Primare din Hangu, privind manifestările dedicate evenimentului amintit, raport înaintat Revizoratului Şcolar Neamţ, se spunea printre altele: „Pe lângă o Românie Mare să putem avea şi o Românie puternică şi temută de toţi duşmanii“ şi să ne „putem bucura de roadele sfinte ale izbânzii în acest groaznic război“.
Învăţătorul Constantin Baltă, de la Şcoala Primară din satul Buhalniţa, vorbind la adunarea care s-a ţinut în ziua de 23 decembrie 1918, sublinia: „Popoarele vrednice de a trăi nu plâng pe morţii lor, iar acei care cad pentru scopuri măreţe nu vor nici ei să fie plânşi.“
Asemenea manifestări au avut loc şi în localităţile Bârgăoani, Dobreni, Negreşti, Căciuleşti, Cut – Dumbrava Roşie, Boteşti, Bodeşti, Ştefan cel Mare, Războieni.
La numai un an de la Unire, în tot judeţul au avut loc manifestări de o amploare şi mai mare. Revizoratul Şcolar Neamţ, printr-un ordin circular adresat tuturor unităţilor şcolare din judeţ dispunea, la 30 noiembrie 1919: „Pe ziua de 1 decembrie a.c. se suspendă cursul şcolar, când se va serba la fiecare şcoală actul Unirii Ardealului cu noi.“ În cadrul adunărilor organizate cu acest prilej urmau să se ţină câte o cuvântare şi o serbare cu cântece şi recitări.
Cadrele didactice de la Liceul „Petru Rareş“ din Piatra-Neamţ semnau „convocatorul“ pentru adunarea care urma să aibă loc în piaţa oraşului, la ora 11, unde aveu să participe toate autorităţile locale, în frunte cu prefectul judeţului. Piaţa oraşului, care purta numele lui Mihail Kogălniceanu, a fost ornată cu steaguri şi ghirlande de brad, iar pe scena amenajată în acest sens au evoluat elevii Liceului „Petru Rareş“. În faţa publicului au defilat ostaşii Regimentului 15 Războieni.
Marea Unirea era o împlinire îndelung aşteptată, ale cărei rădăcini multimilenare se pierd, ca şi istoria românilor şi a înaintaşilor lor, în negura veacurilor, o împlinire care şi-a găsit justificare în mintea, fapta şi voinţa românilor.
Autor articol: prof. Gheorghe RADU
