Traseul Vitoriei Lipan continuă!
Așa cum promiteam din numărul precedent al revistei „Coolt Neamț“, prezentăm cititorilor noștri o serie de articole care vor reface drumul parcurs de Vitoria Lipan, din romanul „Baltagul“, al lui Mihail Sadoveanu.
În această ediție rămânem pe meleagurile de poveste ale Tarcăului și încercăm să descoperim aspecte mai puțin știute din timpurile trecute.
Vă reamintim faptul că Tarcăul este plin de frumuseți și curiozități, dar pentru a descoperi cu adevărat locurile, îți trebuie multă răbdare și ajutor din partea unor localnici cunoscători și dornici de a povesti despre meleagurile lor.
Nechifor Lipan a existat în realitate
Cel mai potrivit pentru demersul nostru a fost evocarea legăturii pe care o avea Sadoveanu cu acele locuri. „Sadoveanu venea pe aici foarte des la vânătoare. Există și acum case aici, în Brateș, în care se află fotografii cu localnici și Sadoveanu venit la vânătoare. Oamenii le păstrează cu mult respect și au un motiv de mândrie că tatăl sau bunicul lor, aflat în respectivele poze, s-a întâlnit cu marele scriitor“, ne-a spus preotul Emilian Căruceru, de la Parohia Brateș.
Din discuțiile cu părintele înțelegem că localizarea cea mai probabilă a gospodăriei familiei Lipan ar fi în Lunca Cheii.
Confirmarea ne vine de la Iulian Găină, fost primar al Tarcăului. „Nechifor Lipan a fost o persoană reală, pe care l-a cunoscut foarte bine bunicul meu Gheorghe Ianuș, cu care era prieten. Familia Lipan a trăit aici și avea gospodăria ceva mai înainte de Lunca Cheii. Acolo avea, de fapt, o construcție care se numea haizaș. Un fel de grajd mare, în care exista o cameră de locuit. Bunicul meu avea moară în locul numit Bătrâna, la Cazaci, și pregătea pentru Nechifor Lipan atât merindele pentru oi, cât și pentru el. Un moment important era când venea Lipan cu oile și trebuia să treacă prin strâmtoarea Cheii, o trecătoare în care nu încăpea decât câte o singură oaie. Nechifor Lipan trimitea vorbă că vine, iar bunicul meu îl aștepta la strâmtoarea Cheii. Cum Lipan avea în jur de 1.200 de oi, ale lui și ale ciobanilor lui, trecerea prin strâmtoarea Cheii nu se putea face doar într-o zi. Bunicul meu prelua oile după strâmtoare, avea grijă de ele în poiana de după acea trecătoare și toată operațiunea dura peste noapte până a doua zi. Măgura care apare în «Baltagul» era o poiană la poalele muntelui Măgura Tarcăului, unde Nechifor Lipan își ținea oile peste vară“, a relatat Iulian Găină.
Mai în amonte de-a lungul pârâului se află Mănăstirea Sihăstria Tarcăului. Conform unor relatări, pe prispa stăreției de aici ar fi fost scris „Baltagul“, în 19 zile.
Rezervații de arbori seculari și de vânat rar
Din marea suprafață de pădure a comunei Tarcău, două porțiuni au un statut special. Rezervația forestieră Goșman se întinde pe 173 de hectare și aici este interzisă orice intervenție a omului. Astfel, aici pot fi găsiți arbori, mai ales molizi, cu vârste cuprinse între 140 și 260 de ani, cu trunchiuri groase de până la un metru și jumătate în diametru și înălțimea de până la 60 de metri.
De asemenea, Rezervația faunistică Brateș adăpostește cocoșul de munte, o pasăre foarte sperioasă, greu de văzut și care era considerată un fel de trofeu suprem al vânătorului de către Mihail Sadoveanu. Ambele rezervații sunt în administrarea Romsilva, prin Ocolul Silvic Brateș. Tot acest ocol silvic are în administrare și cabana de vânătoare Teiuș. Aceasta se află pe pârâul Brateș, la circa doi kilometri de confluența acestuia cu Tarcăul, și poate fi închiriată de turiști.
De altfel, zona Tarcăului nu este lipsită de posibilități de cazare. În perioada recentă aici au apărut foarte multe pensiuni.
Va urma! Nu ratați următorul număr al revistei „Coolt Neamț“ cu noi povești adunate de pe traseul ,,Baltagului“.
Autor articol/Foto: Mihael BALINT
