Cetatea Făgărașului este, fără îndoială, unul dintre cele mai impunătoare monumente ale Ținutului Făgăraș, un complex feudal fortificat de o importanță excepțională atât pentru România, cât și pentru întreaga Europă. Este una dintre cele mai mari și mai bine păstrate cetăți din țară, dovadă a unui patrimoniu arhitectural și istoric de valoare deosebită.
Construcția cetății de piatră și cărămidă a început la sfârșitul secolului al XIV-lea și a continuat, prin adăugiri succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Ea a fost precedată de o fortificație din lemn, înconjurată cu un șanț și val de pământ, atestată arheologic pentru secolul al XII-lea. Această fortificație timpurie dovedește existența unei organizări politico-militare autohtone voievodale în Țara Făgărașului. Cercetările arheologice arată că fortificația de lemn a fost distrusă în urma unui incendiu puternic, probabil la mijlocul secolului al XIII-lea, ceea ce a marcat o întrerupere semnificativă în evoluția defensivă a așezării.
În secolul al XV-lea, cetatea de piatră și cărămidă este atestată ca o cetate militară de apărare, prevăzută cu patru turnuri bastionare la colțuri și un turn de avanpost pe latura de est. Această fază inițială subliniază caracterul strict militar al construcției și importanța strategică a poziției sale.
În prima jumătate a secolului al XVI-lea, între anii 1528 și 1541, Ștefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgărașului și ulterior voievod al Transilvaniei, transformă cetatea militară într-un castel feudal fortificat aproape inatacabil. În această perioadă se construiește o nouă incintă, iar turnul de est devine turn al porții cetății exterioare. Zidul estic, în dreptul porții, este decorat cu stemele nobiliare sculptate în piatră ale lui Ștefan Mailat și ale soției sale. Astfel, cetatea capătă un dublu rol: militar și simbolic, ca reședință nobiliară.
Ultima parte a secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului al XVII-lea marchează apogeul dezvoltării complexului. Lucrările importante întreprinse în vremea principilor Balthazar Bathory (1589-1594), Gabriel Bethlen (1613-1629) și Gheorghe Rákóczi I (1631-1643) au definit forma și proporțiile actuale ale cetății. Gabriel Bethlen a adus arhitecți italieni care au imprimat construcției estetica Renașterii, cu motive florale, blazoane, stucaturi și loggii deschise în arcuri. În aceeași perioadă, colțurile cetății au fost dotate cu bastioane în stil italian, dotate cu cazemate.
În timpul lui Gheorghe Rákóczi I, zidurile exterioare de pe laturile nord și sud au fost dublate pe interior și umplute cu pământ, realizându-se astfel o rezistență de opt metri grosime. Se construiește clădirea corpului de gardă pe latura de est, iar șanțul de apărare este lărgit, adâncit și umplut cu apă din Olt, transformând cetatea într-un adevărat lac defensiv.
Aceste intervenții au transformat Cetatea Făgărașului dintr-un punct militar într-un ansamblu medieval impresionant, dar și într-o fastuoasă reședință princiară, perioada de apogeu a cetății fiind secolul al XVII-lea. Cetatea a fost centrul unuia dintre cele mai mari domenii transilvănene, care în 1632 cuprindea 62 de sate. Ea a fost, mai ales în secolul al XVII-lea, o reședință nobiliară și princiară deosebit de importantă.
Poziția strategică a cetății explică rolul său crucial în istorie. Situată la jumătatea drumului comercial dintre Sibiu și Brașov și în apropierea Țării Românești, stăpânirea acesteia a fost vitală. Ștefan Mailat și Gașpar Becheș au folosit cetatea în lupta pentru tronul Transilvaniei, Mihai Viteazul o considera „cetate de scaun”, Gabriel Bethlen i-a acordat prioritate față de Alba Iulia în modernizarea fortificațiilor, iar Mihail Apafi a transformat-o într-o reședință princiară. Între 1670 și 1691, aici s-au desfășurat 11 Diete și 18 Delegații, în timp ce la Alba Iulia se țineau doar 15 Diete și 3 Delegații.
Prima atestare documentară a cetății de piatră datează din 1455, când este menționat un „castelan”. În 1456, Iancu de Hunedoara scria brașovenilor despre „cetatea noastră Făgăraș”. Cercetările arheologice au scos la iveală preexistenta fortificație din lemn, construită aproximativ pe amplasamentul actualei cetăți. Distrugerea ei, consemnată la mijlocul secolului al XIII-lea, poate fi legată de invazia tătară din 1241, tipologic încadrarea sa fiind în sistemul general de apărare practicat în Transilvania.
Astăzi, Cetatea Făgărașului rămâne un simbol al puterii, rafinamentului și istoriei medievale transilvănene. Este martorul evoluției politico-militare și culturale a regiunii, păstrând încă amprenta voievozilor, principilor și arhitecților care au contribuit la măreția sa.
Documentare realizată de Oana-Talida COZMA
Sursa: www. cetateafagarasului.com / www.primaria-fagaras.ro
