Înainte de a începe lupta împotriva turcilor, Mihai, din îndemnul împăratului, trebuie să încheie un tratat cu principele Transilvaniei. Tratatul din 1595 ni se poate părea astăzi umilitor, în sensul că principele Transilvaniei, acest Sigismund Bathori, un tânăr megaloman, nepot al regelui Ștefan Bathori, care-și zicea și el crai, adică rege, a vrut să fie principe peste cele trei voievodate românești; și, prin urmare, atât munteanul, cât și moldoveanul, când și-au trimis boierii să iscălească tratatul cu Sigismund Bathori, au semnat de fapt un tratat de vasalitate. Principele Sigismund Bathori devine principe și în Transilvania, și în Moldova, și în Țara Românească, voievozii acestor două ținuturi fiind vasalii lui.
Clerul și boierii au avut interes în iscălirea acestui tratat, iar Mihai Viteazul nu a avut altceva de făcut decât să accepte, fiindcă avea nevoie și de ajutorul financiar al lui Bathori și de ajutorul lui militar. Abia semnat acest tratat, a și început războiul, turcii trecând Dunărea, având în frunte pe cel mai vestit căpitan al lor, Sinan pașa. Atunci are loc faimoasa bătălie de la Călugăreni, din 13/23 august 1595, la jumătatea drumului între Giurgiu și București. Românii, deocamdată, s-au găsit singuri. A fost o victorie, dar, ca și la Rovine, o victorie care nu alunga dușmanul din țară. Armata turcă nu era complet distrusă și nu s-a retras peste Dunăre, astfel încât Mihai Viteazul e hotărât să se tragă către munte și să aștepte ajutorul lui Sigismund. Care vine cu ajutor, și de-acum amândoi pornesc la luptă, cu forțe oarecum egale, și reușesc să-l alunge pe turc peste Dunăre. Bineînțeles că Sigismund, în Occident, și-a atribuit tot meritul acestei victorii. S-a întors la el în Transilvania, acceptând însă, la cererea lui Mihai, ameliorări în tratatul cu Țara Românească, renunțând de pildă la controlul vistieriei țării.
În anul următor însă, turcii reiau ofensiva, de astă dată direct către centrul Ungariei, obținând în toamna 1596 o victorie asupra armatelor imperiale, ceea ce îi silește pe austrieci să facă momentan pace cu turcii. Același lucru reușește să-l facă și Mihai, care e recunoscut din nou de sultan ca domn al Țării Românești, în schimbul plății haraciului. Dar în același timp semnează un tratat cu împăratul (1598), de astă dată direct, nu prin intermediul lui Sigismund Bathori. Megaloman, caracter instabil, Sigismund abdică din cauza conflictelor cu marea nobilime din Transilvania. În locul lui vine un văr de-ai lui, cardinalul Andrei Bathori, care nu mai urmează aceeași politică, nu mai vrea să facă alianță cu împăratul Rudolf, Țara Românească și Moldova. El este prieten cu polonezii, iar polonezii doresc în momentul acela pace cu turcii, pentru a purta război în altă parte, împotriva germanilor sau a rușilor.
Așadar, polonezii fac pace cu turcii și-l alungă din Moldova pe aliatul lui Mihai, Ștefan Răzvan și-l impun în Moldova pe Ieremia Movilă, care este un fel de client al regelui Poloniei. De aceea, Mihai trece munții (octombrie 1599) și îl învinge pe Andrei Bathori la Șelimbăr, lângă Sibiu. Uciderea acestuia nu fusese ordonată de Mihai. Cronica spune că, văzând capul însângerat al lui Bathori pe care secuii îl aduceau triumfători, Mihai ar fi exclamat: „Sărmanul popă!”
Mihai stăpân pe Transilvania și Moldova
Când Mihai Viteazul cucerește Transilvania, bineînțeles că îi favorizează pe ortodocșii români, în special preoțimea, dar nu a avut vreme să ducă prea departe această favoare. Pentru a putea guverna provincia, avea nevoie de sprijinul Dietei, dominată de nobilimea maghiară. A trebuit chiar să ia măsuri împotriva țăranilor care se revoltaseră. Când va intra în triumf la Alba Iulia, Dieta îi va recunoaște calitatea de „locum tenens” al împăratului (cel care ține locul împăratului), dar Mihai, în diplomele sale românești și-a zis Domn al Țării Românești și al Transilvaniei.
În timpul scurtei sale domnii în Transilvania, Mihai a desfășurat o foarte subtilă politică de echilibru între diversele forțe si tendințe. Se poate distinge o apropiere față de instanțele catolice și, între protestanți, o preferință pentru luteranism față de calvinism.
Lucrurile însă se precipită. Îngrijorat de veștile pe care le avea despre un plan al Poloniei de a-1 răsturna în însăși țara lui, în Țara Românească, pentru a instala pe un frate al domnului Moldovei, pe Simion Movilă, trece repede munții în Moldova (mai 1600) și-l alungă de-acolo pe Ieremia Movilă. Timp de câteva luni, Mihai Viteazul este stăpân și pe Moldova; iar pe monedele lui scrie că este Voievod al Munteniei, al Transilvaniei și al Moldovei. Primul moment când se afla uniți toți românii sub același sceptru.
Momentul a fost efemer. Magnații unguri au început să se răzvrătească, polonezii au intrat în forță în Moldova (conduși de un personaj ilustru al istoriei lor, cancelarul Jan Zamoyski) și au izgonit garnizoana pe care o lăsase Mihai, așa că după câteva luni Mihai pierde Moldova. Totodată, într-o luptă nefericită, la Mirăslău (septembrie 1600), va pierde și Transilvania.
Și iată că în toamna lui 1600, Mihai Viteazul nu mai este domn nici în Țara Românească, căci polonezii au pătruns și acolo și l-au pus în scaun pe Simion Movilă. Mihai face atunci un demers disperat: se duce la Praga la împărat, ca să-l convingă că e cel mai capabil de a fi aliatul lui.
Împăratul îi promite că-l va ajuta din nou și ordonă generalului armatei sale imperiale, un albanez, Gheorghe Basta, să facă alianță cu Mihai Viteazul și să recucerească Transilvania de la unguri, care-1 rechemaseră pe Sigismund Bathori. Se dă o nouă bătălie, la Gorăslău (3 august 1601). Basta și Mihai Viteazul sunt învingători, dar Basta hotărăște să-l ucidă pe Mihai Viteazul, sub cuvânt că acesta nu acceptă viitorul său plan de bătălie.
Prin înșelăciune, câteva zile mai târziu (19 august 1601), îl cheamă pe Mihai Viteazul în cortul lui, iar dincolo de cort se găsesc ascunși mercenari valoni. Aceștia îl ucid pe Mihai Viteazul, care se apără cu sabia, dar cade străpuns de mai multe sulițe.
Capul lui Mihai Viteazul este adus în țară pe ascuns de unul din boierii lui, care se pare că îi era frate vitreg: Radu Florescu. Frații Buzești, desăvârșiți viteji între boierii mari ai Țării Românești, alungaseră între timp din scaun pe Simion Movilă. Iată sfârșitul tragic al lui Mihai Viteazul.
Documentare realizată de Valentin ANDREI
(suport de documentare: Neagu Djuvara – „O scurtă istorie ilustrată a românilor”,
Editura Humanitas, București, 2013)
