Pastila de cultură

CRONICA DE FILM – „Tabăra“- oglinda unei generații

Din start m-a mirat titlul. Nu mă gândeam că se mai zice așa în 2022 (deja), că a apărut pe marile ecrane, din nou, ca „5GANG“, la cumpăna dintre ani, cum se zicea prin comentariile banale, de dinainte și din păcate și de după Revoluție, după 1989. Un… pariu, (că tot sunt la modă ademenitoarele reclame, fără număr, fără număr), și la concurență, ca și primul episod, (un Marvel local, distribuit tot de Vertical), de acum doi ani, cu Sărbătorile (mese îmbelșugate, cadouri și șantaje sentimentale, de familie) și chiar și cu vacanțele, interne și externe.

Ca adult, m-am bucurat că n-au renunțat la umor.

De departe, fermecătorul crainic sportiv, pe post de tată sever și totuși, doar aparent afurisit, Cosmin Cernat, e surpriza cea mai plăcută. Juri că-i actor, și încă unul foarte subtil. Sigur că poate fi și meritul celui care a semnat regia: Vali Dobrogeanu, unul dintre polițiști, cel mai isteț, la concurență cu Bro, o altă vedetă a generației telefonate (așa se spunea de cineva care trata lucrurile mai pe repede înainte), care ies foarte haios din interacțiunea cu deja cunoscutul fiu (în scenariu) de cămătar, anul I la actorie, din spusele lui Dima, Costi Max.       

Cel căruia îi prevestesc un destin de mare actor, cu condiția să nu se lase îmbătat (știu, e minor) de succes, e puștiul David Dobrincu, chintesență preadolescentină, de văzut în filme, nu neapărat de interacționat cu vârsta cu pricina.

Sigur că motorul, fenomenul și personajul în jurul căruia se învârtește totul e Selly (Andrei Șelaru), despre care noi, celelalte generații, poate n-am fi aflat, fără misterioasa și glorioasa, cea de-a 7-a artă. Așa am putut arunca o privire într-o lume inaccesibilă celor care au trecut de anii de școală și facultate, fără să fie părinți sau bunici.

Varianta noului mileniu a „Liceenilor“ e surprinzătoare și totuși, tot cu conflicte sentimentale, înduioșătoare, cu invidii și certuri mărunte, dar și cu prietenii solide, la care liantul e cel al cărui nume sună ca al poetului romantic englez : Shelley (a cărui soție, Mary, a inventat palpitanta istorie a monstrului doctorului Frankenstein și o coincidență, relativă, Smără, în realitate studiază Medicina.)

Bună ideea cu subtitratul în română, care e utilă, deși trebui să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: la „Afacerea Est Frankenstein s-a făcut safteaua!       

Autor articol: Irina-Margareta NISTOR

www.cooltneamt.ro