La început nu a fost cuvântul, ci tinerețea, vitalitatea, speranța unui viitor strălucitor. Cartea lui Giorgio Bassani foșnește, tulbură și ademenește cititorul într-o lume ascunsă, protejată de verdeață, de arbori înalți, de zâmbete și iubiri mângâietoare. Pășim într-o lume dispărută, magică, fragilă precum adolescența, avansăm pagină cu pagină într-o mare și nostalgică poveste de dragoste, un loc unde cruzimea, nedreptatea și intoleranța pătrund greu, prin câteva cuvinte, zvonuri care se cer oprite de porțile înalte, de gardurile vii și luxuriante ale grădinilor Finzi-Contini.
Totul, în cartea lui Bassani, se întâmplă prea târziu; pe fundalul venirii la putere a fasciștilor, un grup de tineri evrei refuză cu demnitate cruzimea și dezastrul care vibrează și electrizează viața lor ca pe-o foiță metalică. Jocul devine arma lor, scutul, armura protectoare.
Prea târziu doi tineri se îndrăgostesc, prea târziu doi frați, Alberto și Micol, dați afară din grupul elitist de tenis din oraș din cauza legilor rasiale adoptate de guvernul lui Mussolini își adună prietenii înăuntrul zidurilor înalte ale grădinilor Finzi-Contini, prea târziu se înțelege pericolul ideilor socialiste și a lui Hitler. Prea târziu se speră.
O poveste emoționantă, dureroasă, umbrită de melancolii, care începe cu frigul și întunecimea din cavoul familiei Finzi-Contini, din cimitirul etrusc de lângă Roma, și se încheie cu stingerea unei perioade nobile, ca un cerc complet în miezul căruia lucesc prospețimea și puritatea trecutului.
„Oare câți ani au trecut de la acea îndepărtată după-amiază de iunie? Peste treizeci. Și totuși, când închid ochii, Micòl Finzi-Contini e tot acolo, cățărată pe zidul din jurul parcului, se uită la mine și îmi zâmbește. În 1929 era o fetiță de treisprezece ani, slabă, blondă, cu ochi magnetici, mari și limpezi. […] Ne priveam. Deasupra ei, cerul era albastru și dens, un cer cald de vară, fără niciun nor. Nimic n-ar fi putut să-l schimbe, și nici nu l-a schimbat în amintirea mea.”
Se afundă lent și definitiv în disperare, se destramă ca o împletitură destinele personajelor lui Bassani, rămânând în urmă senzații, stări și imagini asemenea bijuteriilor vechi și uitate într-un cufăr în podul unei case obosite de încercările vremurilor.
În final, din Edenul grădinilor Finzi-Contini nu mai rămâne decât o relicvă tragică a ceea ce a fost odată, demult, pe vremea marilor iluzii, a tinereții ce părea nemuritoare.
Giorgio Bassani este una dintre cele mai proeminente figuri ale literaturii italiene postbelice. Născut la Bologna, pe 4 martie, 1916, într-o familie de evrei italieni din Ferrara, Bassani a înfruntat nu numai prejudecatile antisemite ale veacului, ci si ororile regimul fascist instaurat de Mussolini.
Romanul Grădinile Finzi-Contini a apărut la Colecția „Anansi”, Editura Pandora M, 2023, și este tradus din italiană de Rodica Locusteanu.
Autor articol: Suzănica TĂNASE
