Istoria va consemna anul 2020 ca anul în care pe toate meridianele lumii s-a răspândit cu o rapiditate uluitoare un virus care a contaminat milioane de oameni și a curmat multe vieți.
Mai mult, oamenii au fost obligați, pentru a diminua efectul distrugător al acestei pandemii, să-și modifice substanțial deprinderile zilnice de viață și muncă, izolându-se în familie, iar în timpul puținelor deplasări să respecte cu strictețe anumite reguli.
Desigur, această situație, în foarte scurt timp, a dat naștere la o așa-zisă activitate „de creație“ pe facebook și alte rețele de socializare, dar și la o întreagă literatură precum și la spectacole de teatru, film arte plastice, etc. desfășurate on-line. Unele piese de teatru s-au difuzat prin radio ori TV și s-au publicat deja câteva romane și volume de proză scurtă din a doua jumătate a anului 2020.
O asemenea carte ce are în centrul ei prezentarea efectelor virusului COVID-19 asupra anumitor categorii de oameni, a credincioșilor „ortodocși practicanți, autentici și trăitori“ în cunoștință de cauză, a scris și a publicat în acest an nefast colega noastră de breaslă, profesoara Daniela Iacob. Pentru cei care nu o cunosc precizăm că autoarea a mai publicat în anii din urmă alte șase cărți.
Înainte de a face câteva referiri asupra cărții ce poartă un titlu sugestiv (Magnolie în lanțuri/Jurnal din arest la domiciliu/Covid-19 anul 2020), mai adăugăm că Daniela Iacob face parte din categoria intelectualilor bine instruiți, este o credincioasă care nu se conduce doar după zicerea „crede și nu cerceta“. A citit multe cărți ale Sfinților Părinți, desigur Biblia, viețile sfinților dar nu ca pe simple lecturi, ci pătrunzând în taina conținută de aceste scrieri. Ea este un pelerin adevărat, nu un turist pe la locuri și lăcașuri sfinte, nici un hoinar care se rătăcește și prin biserică, uneori. Mai mult, autoarea noastră în pelerinajele sale la locurile sfinte a intrat în dialog cu duhovnici cunoscuți și apreciați de mulți credincioși, le-a studiat opera, ajungând în stadiul de acum, când biserica și credința ortodoxă sunt pentru ea un nou mod de viață.
Cartea Danielei Iacob nu este o proză literară. Este o mărturisire pentru semeni a unui credincios supărat, revoltat chiar pe alocuri de ceea ce s-a întâmplat în acest an nefast, când bisericile au fost închise iar unele practici religioase au fost interzise, privând-o atât pe ea cât și pe toți ceilalți credincioși de acele întâlniri cu Duhul Sfânt.
Totodată, autoarea este un observator fin al societății românești de astăzi pe care o caracterizează în puține cuvinte, dar sugestive: trădare, înșelare, minciună, desfrânare, ucideri, mândrie, egoism, alocentrism.
Cartea în sine poate fi socotită ca o spovedanie, ca o mărturisire a credinței adevărate: Este o carte-document! Este istorie! Este lupta mea cu covidul.
Desigur, sunt folosite mijloacele de realizare ale literaturii, precum tonurile diverse, de la calme, liniștite, mângâitoare până la vehemență și chiar sarcasm. Din întregul volum cititorul atent va descoperi câteva portrete de monahi cunoscuți de la noi sau de pe alte meleaguri, portrete de credincioși și nu în ultimul rând un autoportret, care poate fi un exemplu demn de urmat pentru alți oameni ce vor să descopere în credința ortodoxă liniștea, mângâierea și, de ce nu, mântuirea. Tot din acest punct de vedere va fi reținut un portret remarcabil alcătuit unui ateu declarat și care va putea fi ușor reținut de oricare cititor datorită acronimului numelui său: C.T.P.
Nu putem încheia această scurtă prezentare fără a remarca limba română literară, curată, fără neologismele care au parazitat-o de câțiva ani și continuă să o paraziteze, precum și structura bine gândită încât cititorul va parcurge cele aproape 200 de pagini cu ușurință și cu regretul că s-a terminat o frumoasă carte de învățătură.
Constantin TOMȘA
Ianuarie 2021
