Comedia spaniolă care a făcut furori la iberici și nu numai, a fost în competiție pentru nominalizările inițiale la Oscar, pentru peliculă internațională, la concurență cu Mame paralele, cu Penelope Cruz, soția din viața reală a lui Bardem (după o aventură, acum multă vreme, peste două decenii, cu Tom Cruise, -Top Gun- după ce împărțiseră genericul de la Vanilla Sky, și Javier, nu se mai hotăra s-o ceară de nevastă!). Chiar dacă în finală a rămas ea, tot degeaba. Succesul nebun a fost de partea lui, deși din trailer pare cam îmbătrânit, dar joacă genial și subtil rolul unui CEO care se socotește un fel de Dumnezeu local într-o fabrică de cântare! Deci ar trebui, teoretic, să fie ceva mai echilibrat, doar că cinismul e fără margini, iar tinerele asistente, care se perindă permanent și se îndrăgostesc iremediabil, sunt concediate când își închipuie că nimic nu le mai stă în cale pentru o posibilă verghietă, chiar de la boss-ul mega-însurat.
Surpriza o s-o vedeți direct la cinema (orice naș își are… nașa). Mai este vorba și despre ceva experiență de câștigat referitoare la cum trebuie procedat ca să nu te dai bătut, chiar dacă ești concediat. Corupția e omniprezentă, la fel ca și lingușelile pentru ierarhie, amantlâcul și orgoliul pentru un nou trofeu, cu orice preț!
O firmă ca-n Teambuilding, o dată-n plus dovedește că natura umană n-are frontiere! Dar se pot trage ceva învățăminte, aplicabile în viața de zi de zi a corporatiștilor, în cazul în care dacă ajungeți cumva în vârful piramidei, să nu vă pârliți, așa cum e pe cale până și cel mai bogat și invidiat miliardar de pe glob, Elon Musk/ Stejărel Mosc, în traducere liberă, care, chipurile, era să vină la Bran, de Halloween!!!
Între timp, președintele SUA a cerut să fie verificat atent, deși prudent, a declarat că nu-l crede vinovat concret de ceva suspect!
Regizorul este Fernando Leon de Aranoa, un tip cu particulă de noblețe, și totuși cu viziuni comuniste, ca și italienii clasici Luchino Visconti și Vittorio De Sica ori, mai recent, suedezul Ruben Ostlund, Palme d’Or-ului de anul ăsta, de la Cannes, și al său Triangle of Sadness, tocmai că n-au trăit decât utopic, din cărți, sistemul.
Umorul însă rămâne dărâmător și de neuitat! Scopul scuză mijloacele pentru acest titlu de weekend amuzant!
Autor articol: Irina-Margareta NISTOR
