Strânsa legătură dintre util şi estetic, din toată creaţia populară, face ca maniera de distribuire a decorului să fie determinată de funcţia şi forma fiecărei categorii textile, ca şi de modul său particular de aşezare. Luând în considerare modalităţile de repartizare şi proporţionarea decorului, putem împărţi textilele în două grupe: parţial decorate şi integral decorate.
Textilele parţial decorate sunt piese în care se combină zonele simple cu cele împodobite, în raporturi diferite şi specifice pentru fiecare categorie. Etnograful Elena Florescu, în lucrarea sa „Textile populare de casă din zona Neamţ“ (Editura Etnologică, Bucureşti, 2010), dezvoltă subiectul: „Decorarea parţială şi sumară, caracteristică majorităţii textilelor vechi, urmărea doar conturarea marginilor şi îmbinărilor, pentru ca, mai apoi, să se concentreze pe părţile vizibile ale pieselor. Decorul discret colorat, realizat adeseori în tehnicile ţesutului, se detaşa clar pe fondul larg, deţinător el însuşi de valoare cromatică. Uneori, pentru a compensa proporţia scăzută a decorului au fost inventate şi executate accesorii decorative, în tehnici variate. Decorarea parţială se regăseşte şi în prezent la unele textile subţiri din pânză şi la ţolurile groase de lână.“
Ca variante ale distribuirii decorului, găsim în casele ţărăncilor din Neamţ obiecte cu decorare pe o singură latură, cu decorare pe două laturi şi altele cu decorare marginală.
Decorarea pe o singură latură este folosită la textilele de casă care expun privirii doar o extremitate. Ca exemple, regăsim decorarea pe o singură latură la faţa lungă de „căpătâi“, prostirea de culme şi de pat.
Decorarea pe două laturi a cunoscut cea mai mare răspândire la tipurile vechi ale ţesăturilor de casă, dintre care cel mai important a fost ştergarul şi, apoi, formele derivate din el: faţa de masă şi perdeaua. Raţiunea împodobirii ştergarului la cele două capete a fost dictată de forma lui lungă şi îngustă, iar proporţia decorului era corelată cu funcţiile sale. Decorul, foarte sumar de la capetele ştergarelor uzuale, a suferit o continuă complexitate la ştergarele de perete, care, aşezate în formă de fluture, expuneau privirii doar extremităţile. Caracteristica ştergarelor din zona Neamţ o constituie păstrarea dominantei albe a mijlocului ştergarului şi a proporţiilor moderate ale decorului de la capete.
Decorarea marginală cuprinde toate laturile şi este specifică formelor mai noi de faţă de masă, de perdea, dar şi a ţolului gros din lână. Dispunerea decorului pe marginea pieselor se constituie, de fapt, într-un chenar care închide câmpul larg-monocrom şi, de cele mai multe ori, alb.
Alte forme de repartizare a decorului ar fi cele la colţuri, pe mijloc sau combinative. Ele au fost mai rar folosite.
Decorarea parţială a textilelor tradiţionale de casă are la bază o concepţie estetică care îmbină două tendinţe: cea de menţinere a simplităţii fondului dominant şi cea de împodobire a părţilor vizibile ale pieselor. Ambele au scop de luminare şi înviorare a interiorului sobru moldovenesc.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
