Un eveniment cultural și artistic aparte a avut loc la Piatra-Neamț, în apropierea Sărbătorii Floriilor. Artistul plastic Mariana Papară a oferit publicului larg din prea plinul creației sale o serie de exponate reunite sub genericul INTROSPECȚII („facerea” operei de artă). Astfel, vineri, 11 aprilie 2025, Muzeul de Artă din centrul istoric al urbei a fost luat cu asalt de iubitorii de frumos. Vernisajul, găzduit de Complexul Național Muzeal Neamț, a fost prezentat de muzeografa Silvia Trăistaru. Discursul critic a fost susținut de reputatul critic de artă Emil Nicolae.
În prezentarea evenimentului, instituția organizatoare afirmă că proiectul expozițional poartă amprenta inconfundabilă a Marianei Papară. Evenimentul reunește peste 30 de lucrări realizate recent și se constituie într-o pledoarie a artistei pentru regăsire, redescoperire, reinventare. Expoziția relevă în ansamblul ei personalitatea complexă a artistei, pentru care imprevizibilul și experimentul sunt parte a procesului său de creație.
Privire critică asupra expoziției
Referindu-se la artistă și la arta sa, criticul de artă Emil Nicolae descrie laboratorul de creație: „La «locul de muncă» al Marianei Papară vom găsi șevalete, planșete, pânze, peneluri, «vopseluri», clești, ciocane, cuie vechi din fier, bucăți de textil, bucăți de pergament, bucăți de lemn, sârme, rame, leduri și multe, multe altele. Unelte, materiale și ingrediente necesare elaborării limbajului plastic hibrid pe care l-a conceput și dezvoltat artista de-a lungul timpului. Evident că și atmosfera contează, de aceea la toate cele enumerate se adaugă muzica, iluminarea specială și prezența – mai mult sau mai puțin discretă – a câinelui Athos și a pisicilor Rey și Arthur.
În acest habitat artistic, spațiu de visare și meditație, s-a născut și expoziția «Introspecții». Comparativ cu «Materia convulsivă» (2018), de pildă, exprimarea Marianei Papară nu s-a schimbat foarte mult. Nici nu era cazul, pentru că ridicarea tabloului (ulei pe pânză, pur și simplu) la gradul de obiect artistic complex (asamblajul de materiale diverse pe suprafața pictată) e un câștig asumat și consacrat în stilul artistei. Ceea ce s-a schimbat este sensul imaginii, de la exterior către interior, prin subtilități și rafinamente cromatice. Plus un patern specific, de astă dată «coconul» (instalație din foi de pergament), sugerând multiplicarea viziunilor plastice prin incubare.
Citirea expoziției pas cu pas, respectiv lucrare după lucrare, poate fi un proces de inițiere, deopotrivă folositor și agreabil. Dar vreau să atrag atenția asupra faptului că «întregul» expoziției reprezintă o compoziție în sine, riguros gândită de Mariana Papară. Privit astfel, proiectul artistei ne va convinge că actul creator liber devine durabil numai prin constrângerile unui criteriu valoric. Paradoxal, dar adevărat!”
Cât despre atelierul său, cel pomenit de Emil Nicolae, Mariana Papară spune: „Noțiunea de atelier înseamnă foarte mult. Înseamnă o altă dimensiune, de fapt. Este un spațiu în care reușești să te eliberezi de tot ce înseamnă exteriorul, mă refer nu numai din punct de vedere al cotidianului, dar și din punct de vedere al comunicării cu cei din exterior. În momentul în care nu reușești să comunici cu cei din exterior, comunici cu tine și atunci atelierul devine spațiul cel mai potrivit pentru a putea să te eliberezi. Este un refugiu. Eu mi-am creat un spațiu în care în orice colț mă regăsesc. Este și o întoarcere în timp, pentru că am realizat acest ambient în urmă cu 35 de ani și este locul în care mă întorc mereu în interiorul meu. Deci, există o comunicare, ca o spovedanie, aș putea să spun. O confesiune despre mine, despre planurile mele, proiectele mele, despre ceea ce vreau să realizez și nu reușesc, dar se creează ca un fel de metaforă. O metaforă care te ajută să evadezi și să explorezi un orizont care de multe ori nu este real.”
Introspecție (confesiune) – are cuvântul Mariana Papară:
„Viața mea de artist e-n interior și n-o las să străbată decât în pictura mea. Singurătatea, aceeași dintotdeauna, e interioară, acolo unde sunt doar eu cu mine, și uneori nici măcar cu mine. Azi îmi dau din ce în ce mai mult seama că singurătatea a fost sentimentul central al vieții și al artei mele, că ea e de fapt mesajul meu, pe care pictura îl transmite. Solitudinea te poate duce într-o călătorie a descoperirii de sine care îți va afecta profund drumul vieții, te ajută să privești scopul vieții dintr-o nouă perspectivă. Vei putea reflecta asupra lucrurilor bune, a motivelor de bucurie, a victoriilor și a dificultăților care te-au ajutat să devii mai puternic. Trebuie să știi un lucru: a fi singur nu este ceva anormal. Singurătatea înseamnă să te simți deconectat și izolat, chiar și într-o cameră aglomerată. Te expune celor mai profunde frici și dorințe. Dacă te oprești și îți asculți vocea din interior, vei descoperi lucruri îngropate atât de adânc încât nici nu știai de ele. Solitudinea este descoperirea libertății în exact aceeași stare de izolare. Mintea și spiritul sunt libere să viseze. Poți trăi așa cum îți place. Ești liber să decizi ce, cum și când în fiecare moment.”
Expoziția este deschisă zilnic, în orarul de funcționare al Muzeului de Artă și poate fi vizitată până în ziua de 8 mai 2025.
O foarte scurtă biografie
Mariana Papară a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj Napoca, în 1978, îmbrăţişând după aceea şi cariera didactică, fiind profesor la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamț. În anul 2000 se stabileşte la Torino, unde înfiinţează prima Galerie de Artă Contemporană Românească din Italia. Îşi dedică timpul pentru a organiza numeroase expoziţii şi proiecte artistice.
Este preşedinte al Asociaţiei Artistice Internaţionale „ARIPA”, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, al Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Profesionişti și membru în Asociaţia Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România. Are numeroase expoziţii personale în România cât şi în Europa, colaborări cu galerii şi instituţii culturale internaţionale, activitate curatorială şi managerială în domeniul cultural. Este prezentă cu lucrări în cele nouă volume din „Enciclopedia de Artă Italiană de la 1900 – până astăzi”.
Autor articol: Valentin ANDREI
Surse de documentare: Radio România Cultural și Complexul Național Muzeal Neamț
