Sala Auditorium, a Muzeului Național de Artă Contemporană, găzduiește în perioada noiembrie 2023 – ianuarie 2024, un nou eveniment expozițional, semnat Felix Aftene.
Expoziția de la MNAC demonstrează interesul artistului pentru interferența și hibridizarea practicilor și mediilor artistice, pentru fuziunea dintre artă și tehnologie, păstrând totodată strategia citatului cultural.
Felix Aftene, ca într-un autentic demers postmodern de recuperare și reinterpretare a trecutului, preia un simbol al maestrului suprarealismului, dar după părerea mea îl aduce în spațiul cultural autohton. Mâinile care însoțesc cele șaisprezece portrete, prin lungimea și delicatețea degetelor, prin gestualismul impus, proiectează privitorul în iconografia ortodoxă.
Așa cum ne-a obișnuit artistul ieșean, el nu se mulțumește cu o simplă expunere a unor creații, ci construiește povești, atrage alte arte într-un show artistic de excepție, confirmând interesul său pentru proiecte multidisciplinare. Dacă teza sa de doctorat – Artele vizuale contemporane între spațiul plastic și spațiul intermedia – încânta și stârnea un interes deosebit acum câțiva ani, Felix Aftene confirmă acum, aducând la București un proiect hibrid, care uimește prin sincretism, simplitatea expunerii și utilizarea tehnologiei, pentru a aduce noi valențe expresive. Cele șaisprezece lucrări realizate de Felix Aftene au devenit sursă de inspirație, pretext de poveste și, în cele din urmă, parte integrantă a unui roman al scriitorului Lucian Dan Teodorovici, „Mustața lui Dalí și alte culori”. Lor li s-au adăugat, ulterior, artistul video Andrei Cozlac, care a realizat șaisprezece proiecții, consultantul Blockchain Gabi Dimitriu, muzicianul Paul Pintilie, care a compus câte o lucrare pentru fiecare dintre tablourile lui Felix Aftene, iar creatoarea de modă Irina Schrotter a realizat pe baza printurilor lucrărilor o întreagă colecție.
Intrând în expoziția de la MNAC, simți că intri într-o casă de o căldură aparte, cu multe ferestre, care fiecare se deschide spre un alt orizont imagistic. Modul de iluminare al tablourilor este deosebit de spectaculos – pătrate de lumină țâșnesc din spoturi de ultimă generație și delimitează perfect doar imaginea tabloului, fără ramă. Un perete al galeriei este dedicat proiecțiilor video, în care lucrările lui Felix Aftene prind viață, recompunându-se treptat din elemente disparate. De asemenea, se derulează în permanență texte din cartea lui Lucian Dan Teodorovici. Dacă, în mod obișnuit, întâlnirea literaturii cu artele vizuale se produce pornind de la text, ulterior contribuția artistului vizual dezvoltându-se prin ilustrarea literaturii, proiectul acesta a avut o abordare diametral opusă, literatura „ilustrând” pictura.
Ca într-un ritual multidisciplinar, muzica lui Paul Pintilie te însoțește permanent, te incită, dar devine și ghid în decriptarea mesajului plastic.
Foarte interesant este și peretele umplut de portretele realizate de-a lungul timpului de Felix Aftene; din resturile de culoare rămase în momentul realizării unor creații majore, artistul, în loc să șteargă neglijent pensula, o direcționează spre realizarea unor noi încercări plastice.
Expoziția de la Muzeul Național de Artă Contemporană este un eveniment, o demonstrație a faptului că tehnologia poate contribui la o mai interesantă relaționare cu publicul zilelor noastre și un posibil răspuns la întrebarea care îl frământă pe Felix Aftene: „Cum reușesc să fac ca pictură să meargă mai departe?”
Autor articol: Sebastian CRĂCIUN
