Scurt album de amintiri, variantă personală
Îl cunoșteam încă de pe vremea când eu eram elev (într-a șaptea, ca la Drumeş!), iar EL venea prin clasele școlilor din Piatra-Neamț în căutare de talente artistice. La clasa din care făceam parte îndruma, la rugămintea profesoarei de română, un mic colectiv teatral compus din elevi amatori ai artei patronate de Thalia.
Apoi, în adolescență, mă captivase cu „Şapte hohote de râs“, „Mireasa mută“, „Trolius şi Cresida“, „Bine mamă, dar ăştia povestesc în actul doi ce se întâmplă în actul întâi“, „Omul nu-i supus maşinii“.
Apoi, m-a fermecat de-a dreptul, câțiva ani mai târziu, în „Procesul“, de Kafka (cu o scenografie semnată de Adina Panaitescu, scenografie extraordinară prin simplitatea ei şi prin efectul obţinut asupra spectatorului).
Aveam să-l reîntâlnesc peste numai doi ani de la „Procesul“ (de Franz Kafka, regia Alison Sinclair; premiera la 30 noiembrie 1993), de data aceasta ca vecin. Chiar mă întrebase dacă nu vreau să dau la teatru (era mereu în căutare de tinere talente), EL fiind gata să mă pregătească.
Apoi, a plecat o vreme mai lungă la București. Capitala îl angajase ca profesor la Academia de Teatru și Film. Și juca și în filmele produse prin anii 2000.
Revenea, din când în când, la Piatra. Era încântat să cutreiere, în aceste scurte vacanțe ale sale, străzile liniștite ale orașului și potecile dealurilor din împrejurimi. „Nici nu știi, mi-a zis odată, cât de bine mă simt acasă, la Piatra. Aici pot, în sfârșit, să mă plimb fără să am grijă de propriile buzunare și să recit în minte din clasici, așa cum îmi place mie!“
Avea să treacă Marele Prag pe 26 septembrie 2013, fiind jefuit în propriul apartament. I-au fost vizați banii din mica pensie, bani pe care tocmai îi primise. Curios lucru, nu fusese niciodată ceea ce se cheamă un om cu bani. Bogăția sa era cea spirituală. Era un mare altruist, gata oricând să împărtășească arta sa cu cei tineri.
Acesta a fost, în foarte puține cuvinte, domnul COSTICĂ GHENESCU.
Zig-zag prin portofoliul spectacolelor de la T.T.
Actorul Constantin Ghenescu, proaspăt absolvent I.A.T.C. (șef de promoție), a debutat pe scena Teatrului Tineretului în stagiunea 1969-1970, cu spectacolul „Cronica personală a lui Laonic“ (de Paul Cornel Chitic, regia Magda Bordeianu; premiera absolută la 22 august 1969). În aceeași stagiune avea să mai facă parte din distribuțiile montărilor: „Al patrulea anotimp“ (de Paul Everac, regia D.D. Nelanu; premiera la 3 octombrie 1969), „Britannicus“ (de Jean Racine, regia Aurel Manea; premiera la 15 noiembrie 1969), „Woyzek“ (de Georg Büchner, regia Radu Penciulescu; premiera la 28 februarie 1970), „Pe-un picior de plai“ (spectacol de lirică populară pe texte selectate de Alexandru Lazăr; premiera la 27 martie 1970), „Geamandura“ (de Tudor Mușatescu, regia: Gabriel Negri; premiera la 30 mai 1970).
I-a avut colegi de scenă, încă de la debut, pe Mitică Popescu, Carmen Galin, Valentin Uritescu, Theodor Danetti, Horațiu Mălăele, Luminița Gheorghiu, Virginia Rogin, Raluca Zamfirescu, Constantin „Țâcă“ Cojocaru, Dragoș Pâslaru, Adria Pamfil-Almăjan, Cornel Nicoară, Rozina Cambos, Mihai Cafrița, Boris Petroff, Corneliu-Dan Borcia, Florin Măcelaru, Traian Pîrlog.
Ulterior, în cele 27 de stagiuni câte a numărat până la plecarea la București, care s-a petrecut în vara anului 1997, Constantin Ghenescu a mai împărțit scândura scenei pietrene cu Gelu Nițu, Mariana Buruiană, Ioana Pavelescu, Ana Ciontea, Paul Chiribuță, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Claudiu Istodor, Coca Bloos, Bogdan Gheorghiu, Mircea Rusu, Ion Muscă, Sibylla Oarcea, Oana Albu, Liviu Timuș, Eugenia Balaure, Eugen Apostol, Nina Zăinescu, jucând în spectacole montate de Zoe Anghel Stanca, Cătălina Buzoianu, Sanda Manu, Cornel Todea, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu, Alexandru Darie, Emil Mandric, Eduard Covali, Iulian Vișa, Ștefan Iordănescu, Victor Ioan Frunză, Nicolae Scarlat, în piese precum „Balul hoților“, „Peer Gynt“, „Inimă rece“, „Zigger-Zagger“, „Romeo și Julieta“, „Răfuiala“, „Nevestele vesele din Windsor“, „Îmblânzirea scorpiei“, „Trei surori“, ca să enumerăm doar câteva nume de actori, regizori și spectacole.
Ultima sa premieră de pe scena Teatrului Tineretului avea să fie cea a reprezentației „Bolnavul închipuit“, de Moliere, din 14 decembrie 1996.
Evident, Constantin Ghenescu a fost parte a istoriei glorioase a Teatrului Tineretului, participând fizic și punând suflet la marile succese care au fost montările „Harap Alb“, „Muntele“, „Dragonul“, „R.U.R.“, „Piticul din grădina de vară“, „Jucăria de vorbe“, „Pragul albastru“, „Puterea și adevărul“, „Omul nu-i supus mașinii“, „Procesul“ – spectacole care au primit multe premii naționale.
Scurtă biografie
Constantin Ghenescu s-a născut în ziua de 14 februarie 1944, la Alba Iulia (d. 26.09.2013, Piatra-Neamţ), actor. După studii liceale, a absolvit Şcoala Tehnica Sanitară din Bucureşti şi a lucrat un an la Spitalul Fundeni.
A urmat actoria la I.A.T.C. „Ion Luca Caragiale“, absolvent în 1969, ca şef de promoţie. A optat pentru Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, unde a jucat, neîntrerupt, timp de 28 de stagiuni, nenumărate roluri în: „Cronica personală a lui Laonic“ (debut), „Răfuiala“, „Procesul“, „O noapte furtunoasă“ ş.a.
În 1997, s-a transferat la Teatrul „Bulandra“ Bucureşti.
A fost distribuit în multe filme, printre care: „Şi caii sunt verzi pe pereţi“, „Undeva la Palilula“, „Cealaltă Irină“, „Cronica unei morţi amânate“, „Legiunea străină“, „Margo“, „Schimbarea la faţă“, „Marilena de la P7“, „Hacker“, „Niki Ardelean colonel în rezervă“.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
